disociativ definitie

10 definiții pentru disociativ

disociatív, ~ă a [At: LOVINESCU, S. I, 11 / P: ~ci-a~ / Pl: ~i, ~e / E: disocia(t) + -iv] 1 (Chm; d. molecule) Care disociază (1). 2 (Fig) Care delimitează.
DISOCIATÍV, -Ă, disociativi, -e, adj. Care disociază. [Pr.: -ci-a-] – Disocia(t) + suf. -iv.
DISOCIATÍV, -Ă, disociativi, -e, adj. Care disociază. [Pr.: -ci-a-] – Disocia(t) + suf. -iv.
DISOCIATÍV, -Ă, disociativi, -e, adj. Care disociază, care descompune. – Pronunțat: -ci-a-.
disociatív (-ci-a-) adj. m., pl. disociatívi; f. disociatívă, pl. disociatíve
disociatív adj. → sociativ
Disociativ ≠ asociativ
DISOCIATÍV, -Ă adj. Care disociază. [< disocia + -(t)iv].
DISOCIATÍV, -Ă adj. care disociază. (< disocia + -/t/iv)
DISOCIATÍV ~ă (~i, ~e) Care disociază. /v. a disocia

disociativ dex

Intrare: disociativ
disociativ adjectiv