Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru disloca

disloc├í [At: ASACHI, E. III, 193/5 / V: des~, (├«nv) dizl~ / Pzi: disl├│c / E: fr disloquer, lat dislocare] 1-2 vtr A (se) mi╚Öca din locul ├«n care se afl─â Si: a (se) deplasa. 3-4 vtr A (se) desprinde (din ├«ntregul din care face parte). 5 vt (C.i. membrele corpului) A luxa. 6 vr (D. straturi geologice) A-╚Öi modifica pozi╚Ťia ini╚Ťial─â orizontal─â sub ac╚Ťiunea mi╚Öc─ârilor tectonice. 7 vt A deplasa trupe dintr-un loc ├«ntr-altul. 8 vt A muta trupe dintr-o garnizoan─â ├«n alta. 9 vt (C.i. termeni ai unui grup sintactic) A separa prin introducerea ├«ntre ei a unui cuv├ónt sau a mai multora.
DISLOC├ü, disl├│c, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) mi╚Öca din locul unde se afla, a (se) deplasa, a (se) desprinde (din ├«ntregul din care face parte). ÔÖŽ Refl. (Despre strate geologice) A-╚Öi modifica pozi╚Ťia ini╚Ťial─â (orizontal─â). ÔÖŽ Tranz. ╚Öi refl. (Med.) A (se) deplasa (un os sau un membru) din articula╚Ťii. ÔÖŽ Tranz. A deplasa trupele dintr-un loc ├«n altul, a le schimba dintr-o garnizoan─â ├«n alta. ÔÖŽ Tranz. A separa doi termeni ai unui grup sintactic prin introducerea ├«ntre ei a unui cuv├ónt sau mai multor cuvinte. ÔÇô Din fr. disloquer, lat. dislocare.
DISLOC├ü, disl├│c, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) mi╚Öca din locul unde se afla, a (se) deplasa, a (se) desprinde (din ├«ntregul din care face parte). ÔÖŽ Refl. (Despre straturi geologice) A-╚Öi modifica pozi╚Ťia ini╚Ťial─â (orizontal─â). ÔÖŽ Tranz. ╚Öi refl. (Med.) A (se) deplasa (un os sau un membru) din articula╚Ťii. ÔÖŽ Tranz. A deplasa trupele dintr-un loc ├«n altul, a le schimba dintr-o garnizoan─â ├«n alta. ÔÖŽ Tranz. A separa doi termeni ai unui grup sintactic prin introducerea ├«ntre ei a unui cuv├ónt sau a mai multor cuvinte. ÔÇô Din fr. disloquer, lat. dislocare.
DISLOC├ü, disl├│c, vb. I. Tranz. A mi╚Öca din loc, a str─âmuta, a scoate (din ├«ntregul din care face parte). V. deplasa. Un alt excavator... disloc─â lutul necesar fabricilor de c─âr─âmizi ╚Öi ceramic─â cu dou─âzeci ╚Öi ╚Öapte de lope╚Ťi a╚Öezate ├«n band─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 3 /6. Dislocate de violen╚Ťa exploziilor, st├«ncile negre... stau ├«mpr─â╚Ötiate ├«ntre pere╚Ťii fumeg├«nzi ai mun╚Ťilor. BOGZA, C. O. 180. ÔŚŐ Refl. Treptat, apele ├«ncep s─â se smulg─â din moliciunea lutului, o und─â se ├«ndeamn─â cu alta, p├«n─â ce tot r├«ul se disloc─â ╚Öi porne╚Öte la vale. BOGZA, C. O. 161. ÔÖŽ (Despre oase, membre) A scoate din ├«ncheieturi, a scr├«nti, a luxa. Mi-am dislocat bra╚Ťul. ÔŚŐ Refl. (Prin exagerare) Eroii domnului Bourget... dup─â ce-au sf├«r╚Öit de c─âscat de li s-au dislocat f─âlcile, hai! s─â-╚Öi pun─â ╚Öi ei, micu╚Ťii, o problem─â de con╚Ötiin╚Ť─â. C. PETRESCU, ├Ä. II 55. ÔÖŽ (Mil.) A mi╚Öca trupele dintr-un loc ├«ntr-altul, a le schimba dintr-o garnizoan─â ├«n alta. ÔÖŽ Refl. (Despre straturi geologice) A-╚Öi modifica pozi╚Ťia ini╚Ťial─â de depunere.
dislocá (a ~) vb., ind. prez. 3 dislócă; conj. prez. 3 să dislóce
dislocá vb., ind. prez. 1 sg. dislóc, 3 sg. și pl. dislócă; conj. prez. 3 sg. și pl. disloáce
DISLOCÁ vb. 1. a (se) desprinde. (S-a ~ o bucată de stâncă.) 2. v. luxa. 3. (FIZ.) a dezlocui. (~ un lichid.) 4. v. strămuta.
DISLOC├ü vb. I. tr., refl. A (se) urni, a (se) mi╚Öca din loc, a (se) str─âmuta. ÔÖŽ A scoate sau a face s─â ias─â din ├«ncheieturi, a (se) dezarticula, a (se) luxa. ÔÖŽ (Mil.) A (se) mi╚Öca, a (se) porni dintr-un anumit loc. ÔÖŽ refl. (Despre terenuri) A se deplasa. [P.i. disl├│c, 3,6 -c─â. / cf. it. dislocare, fr. disloquer].
DISLOC├ü vb. I. tr., refl. a (se) urni, a (se) mi╚Öca din loc, a (se) str─âmuta, a (se) desprinde din ├«ntreg. ÔŚŐ (despre oase) a scoate, a face s─â ias─â din ├«ncheieturi, a (se) dezarticula, a (se) luxa. ÔŚŐ (despre trupe) a (se) mi╚Öca, a (se) porni dintr-un anumit loc. ÔŚŐ a separa doi termeni dintr-un grup sintactic prin introducerea de cuvinte ├«ntre determinat ╚Öi determinant. II. refl. (despre straturi geologice) a se deplasa sub ac╚Ťiunea mi╚Öc─ârilor tectonice. (< fr. disloquer, lat. dislocare)
A DISLOC├ü disl├│c tranz. 1) A face s─â se disloce. 2) (trupe) A muta din locul de sta╚Ťionare. 3) lingv. (termeni ai unei construc╚Ťii sintactice) A separa prin intercalarea altor elemente. 4) (nave) A repartiza ├«n porturi sau ├«n baze maritime speciale. /<fr. disloquer, lat. dislocare
A SE DISLOC├ü m─â disl├│c intranz. 1) A se mi╚Öca din loc. 2) (despre oase sau membre) A ie╚Öi din articula╚Ťie; a se dezarticula; a se luxa; a se scr├ónti. 3) (despre straturi geologice) A-╚Öi schimba pozi╚Ťia ini╚Ťial─â (sub ac╚Ťiunea mi╚Öc─ârilor tectonice); a se deplasa; a aluneca. /<fr. disloquer, lat. dislocare
disloc├á v. 1. a scoate din loc: a disloca un bra╚Ť, o ma╚Öin─â; 2. a dezorganiza: a disloca o armat─â.
* disl├│c, a -├í v. tr. (dis- ╚Öi loc, dup─â fr. disloquer ╚Öi it. dislocare. El disloc─â ╚Öi -oac─â, s─â -oace. V. culc). Deplasez, mi╚Öc din loc: a disloca un os (a luxa). V. refl. M─â deplasez, m─â mi╚Öc din loc. ÔÇô ╚śi disloch├ęz, -cat. V. deslocu─şesc.
DISLOCA vb. 1. a (se) desprinde. (S-a ~ o bucat─â de st├«nc─â.) 2. (MED.) a (se) deplasa, a (se) dezarticula, a (se) luxa, a (se) scr├«nti, a (se) suci, (rar) a (se) r─âsuci. (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) strica, (prin Transilv.) a (se) muruli, (Transilv.) a (se) pica, (prin Transilv. ╚Öi Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (╚śi-a ~ osul um─ârului.) 3. a str─âmuta. (A ~ o popula╚Ťie.)

Disloca dex online | sinonim

Disloca definitie

Intrare: disloca
disloca verb grupa I conjugarea I