disjunctor definitie

11 definiții pentru disjunctor

disjunctór sn [At: LTR2 / Pl: ~oare / E: fr disjoncteur] Întrerupător electric a cărui funcționare este declanșată fie printr-o comandă manuală, fie de acțiunea unui declanșator sau a unui releu și care servește la protejarea circuitelor electrice de efecte perturbatoare.
DISJUNCTÓR, disjunctoare, s. n. Întrerupător acționat automat sau prin comandă voită, care servește la protejarea circuitului de variațiile anormale ale intensității sau tensiunii electrice. – Din fr. disjoncteur.
DISJUNCTÓR, disjunctoare, s. n. Întrerupător acționat automat sau prin comandă voită, care servește la protejarea circuitului de variațiile anormale ale intensității sau tensiunii electrice. – Din fr. disjoncteur.
DISJUNCTÓR, disjunctoare, s. n. Aparat electric care întrerupe pe cale mecanică, în mod automat, curentul, conform cu cerințele unei funcționări corecte. ◊ Conjunctor-disjunctor v. conjunctor.
conjunctór-disjunctór (-junc-tor) s. n., pl. conjunctoáre-disjunctoáre
disjunctór (-junc-tor) s. n., pl. disjunctoáre
conjunctór-disjunctór s. n. (sil. -junc-), pl. conjunctoáre-disjunctoáre
disjunctór s. n. (sil. -junc-), pl. disjunctoáre
DISJUNCTÓR s.n. Dispozitiv care întrerupe automat circuitul electric conform cerințelor unei funcționări corecte. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. disjoncteur].
DISJUNCTÓR s. n. dispozitiv care întrerupe automat circuitul electric conform cerințelor unei funcționări corecte. (< fr. disjoncteur)
DISJUNCTÓR ~oáre n. Dispozitiv acționat automat sau prin comandă și folosit la întreruperea unui circuit electric în caz de supratensiune sau de supraintensitate. /<fr. disjuncteur

disjunctor dex

Intrare: disjunctor
disjunctor substantiv neutru
  • silabisire: -junc-
Intrare: conjunctor-disjunctor
conjunctor-disjunctor substantiv neutru