Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru disipa

disip├í [At: CALENDARIU (1774), 29/1 / V: (├«nv) ~p├ş / Pzi: ~p├ęz / E: fr dissiper] 1 vt (Frm) A ├«mpr─â╚Ötia. 2 vt (Frm) A cheltui nebune╚Öte. 3-4 vtr A-╚Öi pierde sau a face s─â-╚Öi piard─â energia. 5-6 vtr A elimina sau a face s─â elimine un surplus de energie sub form─â de c─âldur─â cedat─â unui corp sau mediului ambiant.
DISIP├ü, pers. 3 disipeaz─â, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. 1. (Tehn.) A risipi, a pierde energia sau a o elimina sub form─â de c─âldur─â. 2. A face s─â dispar─â (sau a disp─ârea) prin ├«mpr─â╚Ötiere (norii, cea╚Ťa etc.). ÔÇô Din fr. dissiper.
DISIP├ü, pers. 3 disipeaz─â, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. (Tehn.) A risipi, a pierde energia sau a o elimina sub form─â de c─âldur─â. ÔÇô Din fr. dissiper.
disipá (a ~) vb., ind. prez. 3 disipeáză
disipá vb., ind. prez. 3 sg. disipeáză
DISIP├ü vb. I. tr. (Fran╚Ťuzism) A ├«mpr─â╚Ötia; a risipi, a cheltui nebune╚Öte. 2. refl., tr. A pierde sau a elimina energia sub form─â de c─âldur─â cedat─â unui corp sau mediului ambiant. [< fr. dissiper].
DISIPÁ vb. I. tr. 1. a împrăștia; a risipi, a cheltui nebunește. 2. (tehn.) a pierde, a elimina energia, sub formă de căldură, cedată unui corp sau mediului ambiant. II. refl. a se împrăștia. (< fr. dissiper)

Disipa dex online | sinonim

Disipa definitie

Intrare: disipa
disipa verb grupa I conjugarea a II-a