Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru disiden╚Ť─â

disid├ęn╚Ť─â sf [At: PROT. ÔÇô POP., N. D. / V: dizi~, desi~, (├«nv) dizidin~ / Pl: ~╚Ťe / E: fr dissidence, lat dissidentio] 1 Deosebire de opinii a unei persoane (fa╚Ť─â de o majoritate, de o colectivitate, de o organiza╚Ťie etc. din care face parte) Si: dezacord, schizm─â, sciziune. 2 (Ccr) Grup de persoane care au o opinie separat─â fa╚Ť─â de majoritatea membrilor colectivit─â╚Ťii, organiza╚Ťiei etc. din care fac parte. 3 Sciziune ivit─â prin ac╚Ťiunea unei disiden╚Ťe (2).
DISID├ëN╚Ü─é, disiden╚Ťe, s. f. Atitudine, manifestare de disident. ÔÖŽ (Concr.) Grup de persoane cu opinii diferite de acelea ale majorit─â╚Ťii; sciziune format─â prin ac╚Ťiunea unui astfel de grup. [Var.: dizid├ęn╚Ť─â s. f.] ÔÇô Din fr. dissidence, lat. dissidentia.
DIZID├ëN╚Ü─é s. f. v. disiden╚Ť─â.
DISID├ëN╚Ü─é, disiden╚Ťe, s. f. Atitudine, manifestare de disident. ÔÖŽ (Concr.) Grup de persoane cu opinii diferite de acelea ale majorit─â╚Ťii; sciziune format─â prin ac╚Ťiunea unui astfel de grup. [Var.: dizid├ęn╚Ť─â s. f.] ÔÇô Din fr. dissidence, lat. dissidentia.
DIZID├ëN╚Ü─é s. f. v. disiden╚Ť─â.
DISID├ëN╚Ü─é, disiden╚Ťe, s. f. Deosebire de p─âreri; dezacord. ÔÖŽ (Concretizat) Grup de persoane care prezint─â opinie separat─â fa╚Ť─â de majoritate; sciziune ivit─â ├«n urma separ─ârii unui astfel de grup. Prefectul nu-╚Öi mai vede capul de treburi, c─âci e aproape s─â se declare o disiden╚Ť─â ├«n partidul local guvernamental. CARAGIALE, O. II 44. ÔÇô Variant─â: dizid├ęn╚Ť─â s. f.
DIZID├ëN╚Ü─é s. f. v. disiden╚Ť─â.
disid├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. disid├ęn╚Ťei; pl. disid├ęn╚Ťe
disid├ęn╚Ť─â s. f., pl. disid├ęn╚Ťe
disid├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. disid├ęn╚Ťei; pl. disid├ęn╚Ťe
DISIDÉNȚĂ s. v. sciziune.
DISID├ëN╚Ü─é s.f. Deosebire de opinii (fa╚Ť─â de o majoritate); sciziune, schism─â; dezacord. ÔÖŽ Grup de persoane care sus╚Ťin o p─ârere diferit─â de aceea a majorit─â╚Ťii; sciziune care ia na╚Ötere ├«n urma unei asemenea situa╚Ťii. [Var. diziden╚Ť─â s.f. / cf. fr. dissidence, lat. dissidentia].
DIZID├ëN╚Ü─é s.f. v. disiden╚Ť─â.
DISID├ëN╚Ü─é s. f. deosebire de opinii (fa╚Ť─â de o majoritate); dezacord. ÔŚŐ grup de persoane care sus╚Ťin o parte diferit─â de aceea a majorit─â╚Ťii; sciziune care ia na╚Ötere ├«n urma unei asemenea situa╚Ťii. (< fr. dissidence, lat. dissidentia)
DISID├ëN╚Ü─é ~e f. 1) Stare a unei persoane sau a unui grup de persoane care ├«nceteaz─â a se supune unei autorit─â╚Ťi sau care se separ─â de o comunitate. 2) Grup de persoane care nu se mai supune unei autorit─â╚Ťi sau s-a separat de o comunitate. 3) Sciziune ├«ntr-o comunitate, provocat─â de deosebirile de idei. /<fr. dissidence, lat. dissidentia
disiden╚Ť─â f. diferen╚Ť─â profund─â de opiniuni sau de sentimente.
* disid├ęn╚Ť─â f., pl. e (lat. dis-sidentia. V. ╚Öedin╚Ť─â). Scisiune, diferen╚Ť─â ├«n opiniun─ş. Frac╚Ťiune disident─â.
DISIDENȚĂ s. sciziune. (~ într-un partid.)
disid├ęn╚Ť─â s. f. (Folosit cu sens pozitiv dup─â decembrie 1989) ÔÖŽ 1. Atitudine politic─â opus─â celei oficiale, ├«n special sub regimurile totalitare; opozi╚Ťie ÔŚŐ ÔÇ×Unii nu f─âcuser─â niciodat─â politic─â dec├ót ├«n m─âsura ├«n care disiden╚Ťa ca atare fusese o atitudine politic─â.ÔÇŁ R.lit. 8 XI 90 p. 2. ÔŚŐ ÔÇ×Disiden╚Ťa lui [a lui Dorin Tudoran] pe vremea lui Ceau╚Öescu s-a n─âscut din consecven╚Ť─â.ÔÇŁ R.lit. 34/95 p. 1; v. ╚Öi agent de influen╚Ť─â. ÔÖŽ 2. Dezacord ÔŚŐ ÔÇ×M├ón─âstirea Vladimire╚Öti [se afl─â] mai demult ├«n disiden╚Ť─â fa╚Ť─â de conducerea bisericeasc─â.ÔÇŁ R.l. 11 IX 93 p. 2 [╚Öi diziden╚Ť─â] (din fr. dissidence; D. Uri╚Ťescu CV 4546; DN, DEX, DN3)

Disiden╚Ť─â dex online | sinonim

Disiden╚Ť─â definitie

Intrare: disiden╚Ť─â
disiden╚Ť─â substantiv feminin
diziden╚Ť─â