9 definiții pentru disfuncție
disfúncție sf [At: DER / Pl: ~ii / E: fr disfonctionnement, ger Dysfunction] 1 (Med) Tulburare funcțională a unui organ, a unei glande, a unui aparat sau sistem. 2 (Flz) Acțiune a cărei consecință este reducerea integrării sau adaptării unei unități date la contextul social respectiv. DISFÚNCȚIE, disfuncții,
s. f. 1. (
Med.) Tulburare a funcției unui organ, aparat sau sistem.
2. (
Tehn.) Reducere a adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face parte. – Din
germ. Disfunktion, it. disfunzione. DISFÚNCȚIE, disfuncții,
s. f. 1. (
Med.) Tulburare a funcției unui organ, aparat sau sistem.
2. (
Tehn.) Reducere a adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face parte. – Din
germ. Disfunktion, it. disfunzione. disfúncție (-func-ți-e)
s. f.,
art. disfúncția (-ți-a),
g.-d. art. disfúncției;
pl. disfúncții,
art. disfúncțiile (-ți-i-)
disfúncție s. f. (sil. mf. dis-) → funcție DISFÚNCȚIE s. v. defectare, dereglare. DISFÚNCȚIE s.f.
1. (Med.) Tulburare funcțională a unui organ, aparat sau sistem.
2. (Fil.) Acțiune a cărei consecință este reducerea integrării sau adaptării unei unități date la contextul social respectiv. [Gen. -iei. / < it. disfunzione, germ. Dysfunktion, cf. gr. dys – dificil, lat. functio – activitate].
DISFÚNCȚIE s. f. 1. (med.) tulburare a funcției unui organ, aparat sau sistem. 2. (tehn.) reducere a adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face parte. 3. (fil.) acțiune a cărei consecință este reducerea integrării sau adaptării unei unități date la contextul social respectiv. (< germ. Dysfunktion)
DISFÚNCȚIE ~i f. Tulburare funcțională a unui organ, aparat sau sistem. /<germ. Dysfunktion Disfuncție dex online | sinonim
Disfuncție definitie