Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru diserta

dis├ęrt, ~─â a [At: LM / Pl: ~r╚Ťi, ~e / E: lat disertus, fr disert] (Liv) Care vorbe╚Öte cu u╚Öurin╚Ť─â ╚Öi elegant.
disert├í vi [At: FM (1847), 31/16 / V: (rar) des~, dize~ / Pzi: ~t├ęz / E: fr disserter, lat dissertare] 1 A vorbi despre un subiect dat. 2 A ╚Ťine o diserta╚Ťie (3).
dișertá v vz deșerta
DISERT├ü, disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A ╚Ťine o diserta╚Ťie. ÔÇô Din fr. disserter.
DISERT├ü, disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A ╚Ťine o diserta╚Ťie. ÔÇô Din fr. disserter.
DISERT├ü, disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A vorbi despre un subiect dat (├«n ├«nv─â╚Ť─âm├«nt), a ╚Ťine o diserta╚Ťie.
disertá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 diserteáză
disert├í vb., ind. prez. 1 sg. disert├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. diserte├íz─â
DIS├ëRT, -─é adj. Care vorbe╚Öte cu u╚Öurin╚Ť─â ╚Öi elegant. [< lat. disertus, fr. disert].
DISERT├ü vb. I. tr. (Rar) A ╚Ťine o diserta╚Ťie. [Var. dizerta vb. I. / < fr. disserter, cf. lat. dissertare].
DIS├ëRT, -─é adj. care vorbe╚Öte cu u╚Öurin╚Ť─â ╚Öi elegant. (< fr. disert, lat. disertus)
DISERT├ü vb. tr. a ╚Ťine o diserta╚Ťie. (< fr. disserter, lat. dissertare)
disert├á v. a face o diserta╚Ťiune.
* disert├ęz v. tr. (lat. dis-sertare, d. diss├ęrere, -sertum, a vorbi, a trata. V. aser╚Ťiune). ╚Üin o diserta╚Ťiune, tratez o chestiune ╚Ötiin╚Ťific─â vorbind.

Diserta dex online | sinonim

Diserta definitie

Intrare: diserta
diserta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: dișerta
dișerta
Intrare: disert
disert