Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 52144:

DISECÁ, diséc, vb. I. Tranz. A efectua o disecție. ♦ Fig. A analiza ceva în mod minuțios pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute. – Din fr. disséquer, lat. dissecare.

Diseca dex online | sinonim

Diseca definitie