Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru diseca

diseca vt [At: HELIADE, O. II, 411 / V: (├«nv) des~ / Pzi: dis├ęc, (├«nv) ~ech├ęz, ~e├íc─â / E: fr diss├ęquer, lat dissecare] 1 (C.i. cadavre, plante, p─âr╚Ťi ale unui organism) A t─âia ├«n mod sistematic ├«n vederea studierii structurii ├«n toate am─ânuntele. 2 (Fig) A analiza ceva atent, minu╚Ťios, pentru a scoate ├«n eviden╚Ť─â caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute.
DISEC├ü, dis├ęc, vb. I. Tranz. A efectua o disec╚Ťie. ÔÖŽ Fig. A analiza ceva ├«n mod minu╚Ťios pentru a scoate ├«n eviden╚Ť─â caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute. ÔÇô Din fr. diss├ęquer, lat. dissecare.
DISEC├ü, dis├ęc, vb. I. Tranz. A efectua o disec╚Ťie. ÔÖŽ Fig. A analiza ceva ├«n mod minu╚Ťios pentru a scoate ├«n eviden╚Ť─â caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute. ÔÇô Din fr. diss├ęquer, lat. dissecare.
DISEC├ü, dis├ęc, vb. I. Tranz. (Anat.) A separa ├«n mod sistematic, prin t─âiere, diferite p─âr╚Ťi ale unui organism animal sau vegetal, spre a le studia ├«n toate am─ânuntele. ÔÖŽ Fig. A analiza ├«n mod minu╚Ťios, a scoate ├«n eviden╚Ť─â ├«nsu╚Öiri sau aspecte ascunse, necunoscute. [Spectatorii] disecar─â pe interpre╚Ťi am─ânun╚Ťit, s─ârind ├«ns─â cu to╚Ťii pe Nadina ╚Öi pe Brumaru. REBREANU, R. I 266.
disec├í (a ~) (a efectua o disec╚Ťie) vb., ind. prez. 3 dis├ęc─â
disec├í vb., ind. prez. 1 sg. dis├ęc, 3 sg. ╚Öi pl. dis├ęc─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. dis├ęce
DISECÁ vb. (ANAT.) (rar) a spinteca. (A ~ un cadavru.)
DISEC├ü vb. I. tr. 1. A t─âia, a ├«mp─âr╚Ťi metodic p─âr╚Ťile unui organism pentru a le studia structura sau v─ât─âm─âturile cauzate de o boal─â. 2. (Fig.) A analiza minu╚Ťios, a cerceta atent. [P.i. dis├ęc, 3,6 -c─â. / < fr. diss├ęquer, cf. lat. dissecare].
DISEC├ü vb. tr. 1. a efectua o disec╚Ťie. 2. (fig.) a analiza (ceva) minu╚Ťios, a cerceta atent. (< fr. diss├ęquer, lat. dissecare)
A DISEC├ü dis├ęc tranz. 1) (organisme animale sau vegetale) A supune unei disec╚Ťii; a diviza prin t─âiere ├«n p─âr╚Ťi componente pentru a studia structura. 2) fig. A examina minu╚Ťios (pentru a descoperi propriet─â╚Ťile ascunse). /<fr. diss├ęquer, lat. dissecare
disecà v. 1. a tăia un cadavru spre a-i studia organele; 2. fig. a cerceta cu luare aminte: a diseca o carte.
* dis├ęc, a -├í v. tr. (fr. dissequer, lat. dis-seco, -sec├íre, -sectum, ta─ş, desfac t─âind. ÔÇô Disec, diseac─â ╚Öi disec─â). Fac anatomia unu─ş animal, une─ş plante. Fig. Cercetez atent: a diseca o carte.
DISECA vb. (ANAT.) (rar) a spinteca. (A ~ un cadavru.)

Diseca dex online | sinonim

Diseca definitie

Intrare: diseca
diseca verb grupa I conjugarea I