discutábil, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, ap. PLR II, 393 / Pl: ~i, ~e / E: discuta + -bil] 1 Care poate fi discutat (1). 2 Contestabil.

DISCUTÁBIL, -Ă, discutabili, -e, adj. Care poate fi discutat; neconvingător, îndoielnic. – Din fr. discutable.

DISCUTÁBIL, -Ă, discutabili, -e, adj. Care poate fi discutat; neconvingător, îndoielnic. – Din fr. discutable.

DISCUTÁBIL, -Ă, discutabili, -e, adj. Care se (mai) poate discuta, împotriva căruia se pot aduce argumente, care poate fi contestat; contestabil, îndoielnic.

discutábil adj. m., pl. discutábili; f. discutábilă, pl. discutábile

discutábil adj. m., pl. discutábili; f. sg. discutábilă, pl. discutábile

DISCUTÁBIL adj. 1. v. controversat. 2. (fig.) șubred. (Un argument ~.) 3. v. nesigur.

Discutabil ≠ indiscutabil

DISCUTÁBIL, -Ă adj. Care se (mai) poate discuta; contestabil, îndoielnic. [Cf. fr. discutable].

DISCUTÁBIL, -Ă adj. 1. care se (mai) poate discuta. 2. contestabil, îndoielnic. (< fr. discutable)

DISCUTÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi discutat; care dă de bănuit. /<fr. discutable

discutabil a. ce poate fi discutat.

* discutábil, -ă adj. (fr. discutable). Care se poate discuta, care nu poate fi admis fără cercetare: teoriile acestuĭ scriitor îs foarte discutabile.

DISCUTABIL adj. 1. controversat, litigios. (O problemă încă ~.) 2. (fig.) șubred. (Un argument ~.) 3. incert, îndoielnic, nesigur. (Rezultate ~.)