Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru discursivitate

discursivit├íte sf [At: DEX / Pl: (rar) ~tß║»╚Ťi / E: discursiv + -itate] 1 Caracterul discursiv (1) al unei idei, fraze, expuneri etc. 2 ├Änsu╚Öire a unei expuneri de a fi clar─â, explicit─â, ├«ntemeiat─â pe ra╚Ťionament. 3 (Rar) ├Äntindere exagerat─â (├«n vorbire, stil etc.)
DISCURSIVIT├üTE s. f. Caracterul discursiv (1) al unei idei, fraze, expuneri etc.; ├«nsu╚Öirea unei expuneri de a fi clar─â, explicit─â, de a se ├«ntemeia pe ra╚Ťionament. ÔÇô Discursiv + suf. -itate.
DISCURSIVIT├üTE s. f. Caracterul discursiv (1) al unei idei, fraze, expuneri etc.; ├«nsu╚Öirea unei expuneri de a fi clar─â, explicit─â, de a se ├«ntemeia pe ra╚Ťionament. ÔÇô Discursiv + suf. -itate.
DISCURSIVIT├üTE s. f. 1. Caracterul discursiv (1) al unei idei (propozi╚Ťii, fraze etc.). 2. Diluare, extindere exagerat─â (a vorbirii sau a stilului).
discursivit├íte s. f., g.-d. art. discursivitß║»╚Ťii
discursivit├íte s. f., g.-d. art. discursivit─â╚Ťii
DISCURSIVIT├üTE s.f. Caracterul discursiv al unei idei. ÔÖŽ (Rar) ├Äntindere, extindere exagerat─â (├«n vorbire, ├«n stil). [Cf. fr. discursivit├ę, it. discorsivit├á].
DISCURSIVIT├üTE s. f. ├«nsu╚Öirea de a fi discursiv; caracterul discursiv al unei idei, expuneri, fraze. ÔŚŐ (rar) diluare (a vorbirii, a stilului). (< fr. discursivit├ę)
DISCURSIVIT├üTE f. Caracter discursiv. [Art. discursivitatea; G.-D. discursivit─â╚Ťii] /discursiv + suf. ~itate

Discursivitate dex online | sinonim

Discursivitate definitie

Intrare: discursivitate
discursivitate substantiv feminin