Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru discursiv

discurs├şv, ~─â a [At: LM / Pl: ~i, ~e / E: fr discursif, lat discursivus] 1 (Flz) Care deduce, prin ra╚Ťionament, o idee din alta, ajung├ónd la o concluzie dup─â o serie de etape intermediare. 2 (D. memorie) Care se disperseaz─â. 3 (D. stilul oral sau scris) Declarativ. 4 (D. stilul oral sau scris) Declamativ. 5-7 Care apar╚Ťine discursului (3-5). 8-10 Care se refer─â la discurs (3-5).
DISCURS├ŹV, -─é, discursivi, -e, adj. 1. Care se realizeaz─â prin trecere logic─â de la premise la concluzie prin mai multe etape intermediare. 2. (Despre memorie) Care se disperseaz─â, se ├«mpr─â╚Ötie. 3. Care nu se supune unei continuit─â╚Ťi riguroase. ÔÇô Din fr. discursif, lat. discursivus.
DISCURS├ŹV, -─é, discursivi, -e, adj. 1. Care deduce prin ra╚Ťionament o idee din alta, care ajunge la o concluzie trec├ónd prin mai multe etape sau opera╚Ťii preliminare. 2. (Despre memorie) Care se disperseaz─â, se ├«mpr─â╚Ötie. 3. Care nu se supune unei continuit─â╚Ťi riguroase. ÔÇô Din fr. discursif, lat. discursivus.
DISCURS├ŹV, -─é, discursivi, -e, adj. 1. (├Än opozi╚Ťie cu intuitiv) Care deduce prin ra╚Ťionament o idee din alta. Procedeu discursiv de g├«ndire. 2. (Despre memorie) Care se disperseaz─â, se ├«mpr─â╚Ötie.
discurs├şv (deductiv) adj. m., pl. discurs├şvi; f. discurs├şv─â, pl. discurs├şve
discurs├şv (care deduce o idee din alta prin ra╚Ťionament) adj. m., pl. discurs├şvi; f. sg. discurs├şv─â, pl. discurs├şve
DISCURS├ŹV, -─é adj. Care trece de la o idee la alta prin ra╚Ťionament. ÔÖŽ Care ╚Ťine de o controvers─â, de o discu╚Ťie. ÔÖŽ (Despre memorie) Care se disperseaz─â, se ├«mpr─â╚Ötie. ÔÖŽ (F─âcut) prin discursuri; declarativ. [Cf. fr. discursif, it. discorsivo].
DISCURS├ŹV, -─é adj. 1. (despre cunoa╚Ötere, g├óndire) care deduce o idee din alta prin ra╚Ťionament. 2. (despre memorie) care se disperseaz─â. ÔŚŐ care nu se supune unei continuit─â╚Ťi riguroase. 3. (despre vorbire) care se ├«ntinde prea mult; declarativ. (< fr. discursif, lat. discursivus)
DISCURS├ŹV ~─â (~i, ~e) Care se bazeaz─â pe ra╚Ťionament logic; dedus pe baza unei serii de judec─â╚Ťi succesive. Cunoa╚Ötere ~─â. /<fr. discursif, lat. discursivus
discursiv a. care trage prin ra╚Ťionament o propozi╚Ťiune dintrÔÇÖalta.
DISCURS├ŹV, -─é (< fr., lat. m.) adj. (FILOZ., despre un procedeu de cunoa╚Ötere sau o form─â de g├óndire) Care se realizeaz─â pe o cale indirect─â, ating├óndu-╚Öi scopul prin folosirea unor opera╚Ťii par╚Ťiale, respectiv prin parcurgerea unor etape intermediare; ├«n care ceva este cunoscut prin altceva (ex. ra╚Ťionamentul, demonstra╚Ťia sunt procedee de cunoa╚Ötere ╚Öi forme de g├óndire p.).
DISCURS├ŹV, -─é adj. (cf. fr. discursif, it. discorsivo): ├«n sintagmele stil discursiv ╚Öi vorbire discursiv─â (v.).

Discursiv dex online | sinonim

Discursiv definitie

Intrare: discursiv
discursiv adjectiv