discuitór sn [At: SCÂNTEIA, 1952, nr. 2400 / P: ~cu-i~ / Pl: ~oare / E: discui + -tor] Unealtă agricolă formată dintr-o grapă cu discuri1 (2), folosită la discuire.

DISCUITÓR, discuitoare, s. n. Unealtă agricolă formată dintr-o grapă cu discuri1, folosită la discuire. [Pr.: -cu-i-] – Discui + suf. -tor.

DISCUITÓR, discuitoare, s. n. Unealtă agricolă formată dintr-o grapă cu discuri1, folosită la discuire. [Pr.: -cu-i-] – Discui + suf. -tor.

discuitór (-cu-i-) s. n., pl. discuitoáre

discuitór s. n. (sil. -cu-i-), pl. discuitoáre

DISCUITÓR s.n. Mașină agricolă cu discuri metalice ascuțite, folosită pentru afânarea solului. [< disc].

DISCUITÓR s. n. mașină agricolă cu discuri metalice, pentru afânarea solului. (< disc/ui/ + -tor)