Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru discuitor

discuitór sn [At: SCÂNTEIA, 1952, nr. 2400 / P: ~cu-i~ / Pl: ~oare / E: discui + -tor] Unealtă agricolă formată dintr-o grapă cu discuri1 (2), folosită la discuire.
DISCUIT├ôR, discuitoare, s. n. Unealt─â agricol─â format─â dintr-o grap─â cu discuri1, folosit─â la discuire. [Pr.: -cu-i-] ÔÇô Discui + suf. -tor.
DISCUIT├ôR, discuitoare, s. n. Unealt─â agricol─â format─â dintr-o grap─â cu discuri1, folosit─â la discuire. [Pr.: -cu-i-] ÔÇô Discui + suf. -tor.
discuitór (-cu-i-) s. n., pl. discuitoáre
discuitór s. n. (sil. -cu-i-), pl. discuitoáre
DISCUIT├ôR s.n. Ma╚Öin─â agricol─â cu discuri metalice ascu╚Ťite, folosit─â pentru af├ónarea solului. [< disc].
DISCUITÓR s. n. mașină agricolă cu discuri metalice, pentru afânarea solului. (< disc/ui/ + -tor)

Discuitor dex online | sinonim

Discuitor definitie

Intrare: discuitor
discuitor substantiv neutru
  • silabisire: -cu-i-