discrimina vt [At: LM / Pzi: ~néz / E: fr discriminer, it discriminare, lat discriminare] (Rar) 1 A separa 2 A face distincție. 3 A duce o politică prin care o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente de natură rasială, etnică, sexuală etc.

DISCRIMINÁ, discriminez, vb. I. Tranz. A separa, a face deosebire, a face distincție, a distinge. – Din lat., it. discriminare, fr. discriminer.

DISCRIMINÁ, discriminez, vb. I. Tranz. (Rar) A separa, a face deosebire, a face distincție, a distinge. – Din lat., it. discriminare, fr. discriminer.

discriminá (a ~) vb., ind. prez. 3 discrimineáză

discriminá vb., ind. prez. 1 sg. discriminéz, 3 sg. și pl. discrimineáză

DISCRIMINÁ vb. v. deosebi.

DISCRIMINÁ vb. I. tr. A separa, a face deosebire, a distinge. [< lat. discriminare, cf. it. discriminare, fr. discriminer].

DISCRIMINÁ vb. tr. a face o discriminare. (< fr. discriminer, lat., it. discriminare)

A DISCRIMINÁ ~éz tranz. (persoane) A lipsi de egalitate în drepturi; a limita în drepturi (în comparație cu ceilalți cetățeni). /<lat., it. discrimare, fr. discriminer

DISCRIMINA vb. a deosebi, a desluși, a diferenția, a discerne, a distinge, (înv. și pop.) a osebi, (Ban., Transilv. și Maram.) a deschilini, (fig.) a cerne. (Poate ~ cu ușurință nuanțele.)