Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru discredita

discredit├í vtr [At: ASACHI, E. D. 23/12 / V: (├«nv) des~, dec~ / Pzi: ~tez / E: fr discr├ęditer] (D. oameni) 1-2 A face s─â-╚Öi piard─â sau a-╚Öi pierde creditul, ├«ncrederea altora, buna reputa╚Ťie etc. Si: a (se) compromite.
DISCREDIT├ü, discreditez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â-╚Öi piard─â sau a-╚Öi pierde creditul, considera╚Ťia, ├«ncrederea altora; a (se) compromite. ÔÇô Din fr. discr├ęditer.
DISCREDIT├ü, discreditez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â-╚Öi piard─â sau a-╚Öi pierde creditul, considera╚Ťia, ├«ncrederea altora; a (se) compromite. ÔÇô Din fr. discr├ęditer.
DISCREDIT├ü, discreditez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o persoan─â, o organiza╚Ťie, o concep╚Ťie etc.) A face s─â-╚Öi piard─â creditul, ├«ncrederea altora, considera╚Ťia, a strica reputa╚Ťia. V. compromite, def─âima. Prin pamflete... ai c─âutat s─â discreditezi pe membrii comitetului m├«ntuirii publice. CAMIL PETRESCU, T. II 603. Au inventat fabule nedemne ca s─â-l discrediteze. CARAGIALE, O. III 211. ÔŚŐ Refl. S-a discreditat printr-o ac╚Ťiune nejust─â.
discreditá (a ~) vb., ind. prez. 3 discrediteáză
discredit├í vb., ind. prez. 1 sg. discredit├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. discredite├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. discredit├ęze
DISCREDITÁ vb. 1. v. calomnia. 2. v. compromite.
DISCREDIT├ü vb. I. tr., refl. A face ca cineva s─â-╚Öi piard─â sau a-╚Öi pierde ├«ncrederea, creditul altora, a(-╚Öi) strica reputa╚Ťia. [< fr. discr├ęditer, cf. it. discreditare].
DISCREDIT├ü vb. tr., refl. a(-╚Öi) pierde reputa╚Ťia, a (se) compromite. (< fr. discr├ęditer)
A DISCREDIT├ü ~├ęz tranz. (persoane, teorii, organiza╚Ťii etc.) A face s─â se discrediteze; a compromite. /<fr. discr├ęditer
A SE DISCREDIT├ü m─â ~├ęz intranz. A-╚Öi pierde creditul, reputa╚Ťia; a se compromite. /<fr. discr├ęditer
discredità v. 1. a face să cază în discredit; 2. a pierde creditul.
* discredit├ęz v. tr. (fr. discr├ęditer. V. a-creditez). Fac s─â cad─â ├«n discret, compromit, ├«m perd creditu: omu politic se poate discredita ca ╚Öi negustoru.
DISCREDITA vb. 1. a (se) b├«rfi, a (se) blama, a (se) calomnia, a (se) cleveti, a (se) def─âima, a (se) denigra, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (├«nv. ╚Öi pop.) a (se) oc─âr├«, (pop.) a (se) huli, a (se) n─âp─âstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (├«nv.) a (se) balamu╚Ťi, a (se) m─âsc─âri, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) ├«ncondeia, (pop. fig.) a (se) ├«nnegri. (├Äl ~ pe nedrept.) 2. a (se) compromite, (rar) a (se) pierde. (Nu putea ~ cauza revolu╚Ťiei.)

Discredita dex online | sinonim

Discredita definitie

Intrare: discredita
discredita verb grupa I conjugarea a II-a