discrédit sn [At: NEGULICI / V: (înv) des~ / E: fr discrédit] 1-2 Pierdere sau micșorare a creditului, a prestigiului, a considerației, a influenței etc. de care se bucură cineva sau ceva.

DISCRÉDIT s. n. (Rar) Pierdere sau micșorare a prestigiului, a considerației, a influenței, a încrederii de care se bucură cineva sau ceva. – Din fr. discrédit.

DISCRÉDIT s. n. (Rar) Pierdere sau micșorare a prestigiului, a considerației, a influenței, a încrederii de care se bucură cineva sau ceva. – Din fr. discrédit.

DISCRÉDIT s. n. Pierdere sau micșorare a creditului, a încrederii. Nu sînteți jurnaliști, dar niște mișei pamfletari... ce aduceți discredit presei! ALECSANDRI, T. 1711. În urma discreditului în care au căzut, la noi [în 1866], lucrările statistice, ar trebui să aibă cineva mare curaj... ca să întreprindă studiul faptelor ce se exprim prin cifre. I. IONESCU, D. 1.

discrédit (rar) s. n.

discrédit s. n.

DISCRÉDIT s. v. compromitere, discreditare.

DISCRÉDIT s.n. Pierdere, micșorare a creditului, a încrederii de care se bucură cineva. [< fr. discrédit, it. discredito].

DISCRÉDIT s. n. pierdere, micșorare a creditului de care se bucură cineva. (< fr. discrédit)

discredit n. pierderea sau scăderea creditului.

* discrédit n., pl. e (fr. discrédit, d. it. discredito). Lipsă de credit: a cădea în discret.

discredit s. v. COMPROMITERE. DISCREDITARE.