Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru discredit

discr├ędit sn [At: NEGULICI / V: (├«nv) des~ / E: fr discr├ędit] 1-2 Pierdere sau mic╚Öorare a creditului, a prestigiului, a considera╚Ťiei, a influen╚Ťei etc. de care se bucur─â cineva sau ceva.
DISCR├ëDIT s. n. (Rar) Pierdere sau mic╚Öorare a prestigiului, a considera╚Ťiei, a influen╚Ťei, a ├«ncrederii de care se bucur─â cineva sau ceva. ÔÇô Din fr. discr├ędit.
DISCR├ëDIT s. n. (Rar) Pierdere sau mic╚Öorare a prestigiului, a considera╚Ťiei, a influen╚Ťei, a ├«ncrederii de care se bucur─â cineva sau ceva. ÔÇô Din fr. discr├ędit.
DISCR├ëDIT s. n. Pierdere sau mic╚Öorare a creditului, a ├«ncrederii. Nu s├«nte╚Ťi jurnali╚Öti, dar ni╚Öte mi╚Öei pamfletari... ce aduce╚Ťi discredit presei! ALECSANDRI, T. 1711. ├Än urma discreditului ├«n care au c─âzut, la noi [├«n 1866], lucr─ârile statistice, ar trebui s─â aib─â cineva mare curaj... ca s─â ├«ntreprind─â studiul faptelor ce se exprim prin cifre. I. IONESCU, D. 1.
discr├ędit (rar) s. n.
discr├ędit s. n.
DISCRÉDIT s. v. compromitere, discreditare.
DISCR├ëDIT s.n. Pierdere, mic╚Öorare a creditului, a ├«ncrederii de care se bucur─â cineva. [< fr. discr├ędit, it. discredito].
DISCR├ëDIT s. n. pierdere, mic╚Öorare a creditului de care se bucur─â cineva. (< fr. discr├ędit)
discredit n. pierderea sau sc─âderea creditului.
* discr├ędit n., pl. e (fr. discr├ędit, d. it. discredito). Lips─â de credit: a c─âdea ├«n discret.
discredit s. v. COMPROMITERE. DISCREDITARE.

Discredit dex online | sinonim

Discredit definitie

Intrare: discredit
discredit substantiv neutru