Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru discre╚Ťiune

discre╚Ťie sf [At: CR (1839), 1671/17 / P: ~╚Ťi-e / V: (iuz) ~iune, (├«nv) ~eciune / Pl: ~ii / E: fr discr├ętion, it discrezione, lat discretio, -onis] 1 Calitatea de a p─âstra un secret, o tain─â ├«ncredin╚Ťat─â. 2 (├Äe) A p─âstra ~ A nu divulga un secret. 3 (├Äae) A nu divulga o ╚Ötire. 4 Re╚Ťinere ├«n vorbe, ├«n purt─âri, ├«n fapte Si: rezerv─â, cump─âtare. 5 (├Älav) La ~ C├ót pofte╚Öti. 6 (├Äal) Din bel╚Öug. 7 (Fig) Calitate de a nu atrage aten╚Ťia sau de a nu ╚Öoca prin aspect. 8 (├Älav) Cu ~ F─âr─â a atrage aten╚Ťia. 9 (├Äe) A fi (sau a r─âm├óne, a l─âsa, a pune, a ajunge etc.) la (sau, ├«nv, ├«n) ~ (cuiva) A fi (a r─âm├óne, a l─âsa, a pune, a ajunge etc.) la bunul plac al cuiva. 10 (├Ävr) Sum─â de bani. 11 (├Ävr) Cadou.
discre╚Ťiune sf vz discre╚Ťie
DISCR├ë╚ÜIE s. f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi discret. ÔŚŐ Expr. A p─âstra discre╚Ťia = a nu r─âsp├óndi o ╚Ötire, a nu divulga un secret ├«ncredin╚Ťat. ÔÖŽ Rezerv─â ├«n atitudine, re╚Ťinere ├«n vorbe ╚Öi ├«n fapte. 2. Fig. Calitatea de a nu atrage aten╚Ťia, de a nu ╚Öoca (prin aspect). 3. (Fam.; ├«n loc. adv. ╚Öi expr.) La discre╚Ťie = f─âr─â nicio restric╚Ťie, din bel╚Öug. La discre╚Ťia cuiva = la dispozi╚Ťia cuiva. [Var.: (├«nv.) discre╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. discr├ętion, lat. discretio, -onis.
DISCRE╚ÜI├ÜNE s. f. v. discre╚Ťie.
DISCR├ë╚ÜIE s. f. 1. Calitatea de a p─âstra o tain─â ├«ncredin╚Ťat─â. ÔŚŐ Expr. A p─âstra discre╚Ťia = a nu r─âsp├óndi o ╚Ötire, a nu divulga un secret ├«ncredin╚Ťat. ÔÖŽ Rezerv─â ├«n atitudine, re╚Ťinere ├«n vorbe ╚Öi ├«n fapte. 2. Fig. Calitatea de a nu atrage aten╚Ťia, de a nu ╚Öoca (prin aspect). 3. (Fam.; ├«n loc. adv. ╚Öi expr.) La discre╚Ťie = c├ót pofte╚Öti, c├ót vrei, f─âr─â nici o restric╚Ťie, din bel╚Öug. A fi (sau a ajunge, a r─âm├óne, a pune, a l─âsa) la discre╚Ťia cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) la bunul plac, la dispozi╚Ťia cuiva, supus puterii abuzive, capriciilor cuiva. [Var.: (├«nv.) discre╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. discr├ętion, lat. discretio, -onis.
DISCRE╚ÜI├ÜNE s. f. v. discre╚Ťie.
DISCR├ë╚ÜIE s. f. 1. Calitatea de a fi discret, de a p─âstra o tain─â ├«ncredin╚Ťat─â. L─âs─â la o parte discre╚Ťia ╚Öi se apuc─â s─â-i povesteasc─â. REBREANU, R. I 253. ÔŚŐ Expr. A p─âstra discre╚Ťia = a nu r─âsp├«ndi o ╚Ötire, a nu divulga un secret ├«ncredin╚Ťat. S-a p─âstrat discre╚Ťia cu privire la aceast─â ├«nt├«mplare. ÔÖŽ Rezerv─â ├«n atitudine, re╚Ťinere ├«n vorbe ╚Öi fapte. Nu aveau altceva de f─âcut dec├«t s─â ne examineze. ╚śi f─âceau asta cu o lips─â de discre╚Ťie uimitoare. CAMIL PETRESCU, U. N. 178. F─âc├«nd un compromis ├«ntre ro╚Ö ╚Öi nevoia ei de discre╚Ťie ÔÇô a ales culoarea roz─â pentru excursia din mun╚Ťii Varatecului. IBR─éILEANU, A. 145. E at├«ta discre╚Ťie ╚Öi delicate╚Ť─â ├«n exprimarea sentimentului. GHEREA, ST. CR. III 274. 2. (Familiar, numai ├«n loc. adv.) La discre╚Ťie = c├«t pofte╚Öti, c├«t vrei, f─âr─â nici o restric╚Ťie. ÔŚŐ Rxpr. A fi (sau a ajunge, a r─âm├«ne, a pune, a l─âsa) la discre╚Ťia (cuiva) = a fi (sau a ajunge etc.) la bunul plac, la cheremul, la dispozi╚Ťia (cuiva), supus puterii abuzive, capriciilor (cuiva). ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) discre╚Ťi├║ne (pronun╚Ťat -╚Ťi-u-) (GHICA, S. 104) s. f.
DISCRE╚ÜI├ÜNE s. f. v. discre╚Ťie.
discr├ę╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. discr├ę╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. discr├ę╚Ťii, art. discr├ę╚Ťiei
discr├ę╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. discr├ę╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. discr├ę╚Ťiei; pl. discr├ę╚Ťii
DISCRÉȚIE s. secret, tăcere. (A păstrat o ~ absolută asupra celor discutate.)
Discre╚Ťie Ôëá indiscre╚Ťie
DISCR├ë╚ÜIE s.f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi discret. ÔŚŐ A p─âstra discre╚Ťie = a nu divulga o tain─â ├«ncredin╚Ťat─â. ÔÖŽ Rezerv─â, cump─âtare, re╚Ťinere (├«n purt─âri, ├«n vorbe). 2. La discre╚Ťie = din bel╚Öug; a fi la discre╚Ťia (cuiva) = a fi la cheremul, la dispozi╚Ťia (cuiva). [Gen. -iei, var. discre╚Ťiune s.f. / cf. fr. discr├ętion, it. discrezione, lat. discretio ÔÇô discern─âm├ónt, alegere].
DISCRE╚ÜI├ÜNE s.f. v. discre╚Ťie.
DISCR├ë╚ÜIE s. f. 1. ├«nsu╚Öirea de a fi discret. ÔÖŽ a p─âstra ~ = a nu divulga o tain─â ├«ncredin╚Ťat─â. 2. (fam.) la ~ = din bel╚Öug; la ─â (cuiva) = la cheremul, la dispozi╚Ťia (cuiva). (< fr. discr├ętion, lat. discretio)
DISCR├ë╚ÜIE f. 1) Caracter discret. 2) Comportare re╚Ťinut─â ╚Öi plin─â de tact; delicate╚Ťe. ÔŚŐ La ~ c├ót dore╚Öte. A pune (sau a l─âsa) la ~a cuiva a pune (a l─âsa) la dispozi╚Ťia cuiva. [Art. discre╚Ťia; G.-D. discre╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. discr├ętion, lat. discretio, ~onis
discre╚Ťi(un)e f. 1. caracterul persoanei discrete; 2. bunul plac, supunere necondi╚Ťionat─â: a fi la discre╚Ťiunea cuiva; 3. rezerv─â: cu mare discre╚Ťiune.
* discre╚Ťi├║ne f. (lat. discr├ętio, -├│nis). Rezerv─â ├«n vorb─â ╚ÖiÔÇÖn purtare. Bun plac, dispozi╚Ťiune: toate bun─ât─â╚Ťile era┼ş la discre╚Ťiunea lu─ş. A fi la discre╚Ťiunea cu─şva, a depinde de el. ÔÇô ╚śi -├ę╚Ťie. V. cherem.
DISCREȚIE s. secret, tăcere. (A păstrat o ~ absolută asupra celor discutate.)
AB ORE AD AUREM (lat.) de la gur─â la ureche ÔÇô A vorbi ab ore ad aurem, cu toat─â discre╚Ťia.
a fi la cheremul / discre╚Ťia cuiva expr. (pop.) a fi supus puterii abuzive sau capriciilor cuiva.
la discre╚Ťie expr. c├ót pofte╚Öti, c├ót vrei, din bel╚Öug.

Discre╚Ťiune dex online | sinonim

Discre╚Ťiune definitie

Intrare: discre╚Ťie
discre╚Ťie
discre╚Ťiune
Intrare: discre╚Ťiune
discre╚Ťiune