Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru discordant

discord├ínt, ~─â a [At: HELIADE, O. II, 369 / Pl: ~n╚Ťi, ~e / E: fr discordant] 1 Care este lipsit de armonie Si: distonant, fals, nepotrivit, strident. 2 (D. culori) Care este prea aprins Si: strident. 3-4 (├Äs) Not─â ~─â Vorb─â sau fapt─â care distoneaz─â ├«n chip strident ├«ntr-un ansamblu. 5 (D. abstracte) Contrar. 6 (Glg; d. straturi ale scoar╚Ťei p─âm├óntului) Ale c─âror suprafe╚Ťe de stratifica╚Ťie nu sunt paralele. 7 (Med; ├«s) Sindrom ~ Boal─â psihic─â grav─â caracterizat─â printr-un proces de destr─âmare psihic─â Si: schizofrenie, demen╚Ť─â precoce.
DISCORD├üNT, -─é, discordan╚Ťi, -te, adj. Nepotrivit, distonant, nearmonios, strident. ÔŚŐ Strate discordante = strate ale scoar╚Ťei P─âm├óntului ale c─âror suprafe╚Ťe de stratifica╚Ťie nu sunt paralele ├«ntre ele. ÔÇô Din fr. discordant.
DISCORD├üNT, -─é, discordan╚Ťi, -te, adj. Nepotrivit, distonant, nearmonios, strident. ÔŚŐ Straturi discordante = straturi ale scoar╚Ťei p─âm├óntului ale c─âror suprafe╚Ťe de stratifica╚Ťie nu sunt paralele ├«ntre ele. ÔÇô Din fr. discordant.
DISCORD├üNT, -─é, discordan╚Ťi, -te, adj. Nepotrivit, distonant, nearmonios, strident. Culori discordante. Sunete discordante. Ôľş De peste firea ├«ntreag─â, p├«n─â la hotarele auzului, ├«ntr-o clip─â se r├«dic─â, pe mii de note discordante ╚Öi totu╚Öi armonice, simfonia ├«nfrico╚Öat─â a fr─âm├«nt─ârii ╚Öi a zbuciumului universal. HOGA╚ś, M. N. 175. Simpatica muzic─â a lui Weber... pare c─â neteze╚Öte cu o suflare lin─â toate asprimile... unor a╚Öa discordante contraste. ODOBESCU, S. III 99. ÔŚŐ Not─â discordant─â = vorb─â sau fapt─â care distoneaz─â ├«ntr-un ansamblu. De-a lungul ├«ntregii poezii nu-i nici o not─â discordant─â sau fal╚Ö─â. GHEREA, ST. CR. III 261. ÔÖŽ (Geol.) Straturi discordante = straturi ale c─âror suprafe╚Ťe de stratifica╚Ťie nu s├«nt paralele ├«ntre ele.
discord├ínt adj. m., pl. discord├ín╚Ťi; f. discord├ínt─â, pl. discord├ínte
discord├ínt adj. m., pl. discord├ín╚Ťi; f. sg. discord├ínt─â, pl. discord├ínte
DISCORDÁNT adj. v. nearmonios.
Discordant Ôëá concordant
DISCORD├üNT, -─é adj. Lipsit de armonie. ÔÖŽ Care distoneaz─â; nepotrivit; strident. ÔŚŐ (Geol.) Strate discordante = strate a c─âror ├«nclinare se deosebe╚Öte de ├«nclinarea stratului peste care sunt depuse. [< fr. discordant].
DISCORDÁNT, -Ă adj. care distonează; nepotrivit; strident. (< fr. discordant)
DISCORD├üNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) Care produce discordan╚Ť─â; produc─âtor de discordan╚Ť─â; aflat ├«n discordan╚Ť─â; disonant; distonant. Caracter ~. Culori ~te. Not─â ~t─â. ÔŚŐ Straturi ~te straturi terestre cu suprafa╚Ťa de stratificare, ce nu se suprapune celorlalte. /<fr. discordant
discordant a. 1. lipsit de armonie: voci discordante; 2. fig. contrar, opus: caractere discordante.
* discordánt, -ă adj. (fr. discordant; lat. discordans). Lipsit de armonie, nepotrivit: sunete, fraze discordante. Fig. Nepotrivit, opus: caractere discordante. Adv. În mod discordant.
DISCORDANT adj. disonant, distonant, nearmonios, strident. (Sunete ~.)

Discordant dex online | sinonim

Discordant definitie

Intrare: discordant
discordant adjectiv