Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru discontinuu

discont├şnuu, ~u─â a [At: HAMANGIU, C. C. 468 / Pl: ~ui, ~ue / E: fr discontinuu, lat discontinuus] 1 Care este lipsit de continuitate Si: ├«ntrerupt, intermitent, (liv) discontinuist. 2 (Fiz) Care este alc─âtuit din elemente distincte, care variaz─â ├«n salturi Si: discret (13).
DISCONT├ŹNUU, -U─é, discontinui, -ue, adj. Care este lipsit de continuitate; intermitent. [Pr.: -nu-u] ÔÇô Din fr. discontinu, lat. discontinuus.
DISCONT├ŹNUU, -U─é, discontinui, -ue, adj. Care este lipsit de continuitate; intermitent. [Pr.: -nu-u] ÔÇô Din fr. discontinu, lat. discontinuus.
DISCONT├ŹNUU, -─é, discontinui, -e, adj. Cu ├«ntreruperi, lipsit de continuitate. V. intermitent.
discont├şnuu (-nu-u) adj. m., pl. discont├şnui (-nui); f. discont├şnu─â (-nu-─â), pl. discont├şnue (-nu-e)
discont├şnuu adj. Ôćĺ continuu
DISCONT├ŹNUU adj. 1. v. intermitent. 2. v. cuantificat.
Discontinuu Ôëá continuu, ├«ncontinuu
DISCONT├ŹNUU, -U─é adj. Lipsit de continuitate; necontinuu, cu ├«ntreruperi. [Pron. -nu-u. / cf. fr. discontinu, lat.sc. discontinuus].
DISCONT├ŹNUU, -U─é adj. 1. lipsit de continuitate; intermitent. 2. direct (2). (< fr. discontinu, lat. discontinuus)
DISCONT├ŹNUU ~─â(~i, ~e) Care nu este continuu; cu ├«ntreruperi; lipsit de continuitate; intermitent. [Sil. -nu-u] /<fr. discontinu, lat. discontinuus
* discont├şnu┼ş, -─â adj. (fr. discontinu, mlat. discontinuus). ├Äntrerupt, intermitent.
DISCONTINUU adj. 1. intermitent. (Proces ~.) 2. (FIZ., FILOZ.) cuantificat, discret. (Un ansamblu ~; valoare ~.)
DISCONT├ŹNUU, -U─é adj. (cf. fr. discontinu, lat. sc. discontinuus): ├«n sintagma morfem discontinuu (v.).

Discontinuu dex online | sinonim

Discontinuu definitie

Intrare: discontinuu
discontinuu adjectiv