Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru discontinuitate

discontinuit├íte sf [At: HAMANGIU, C. C. 470 / P: ~nu-i~ / Pl: ~tß║»╚Ťi / E: fr discontinuit├ę] 1 Lips─â de continuitate ├«ntre mai multe elemente care se succed─â ├«n timp sau ├«n spa╚Ťiu Si: ├«ntrerupere, intermiten╚Ť─â. 2 (Mat; Fiz) Varia╚Ťie brusc─â ╚Öi ├«n salturi a valorii unei m─ârimi. 3 (Mat; Fiz) Proprietate a unei m─ârimi sau func╚Ťii de a s─âri de la o valoare la alta, f─âr─â a trece prin valorile intermediare.
DISCONTINUIT├üTE, discontinuit─â╚Ťi, s. f. Lips─â de continuitate; intermiten╚Ť─â. ÔÖŽ (Mat., Fiz.) Varia╚Ťie brusc─â ╚Öi ├«n salturi a valorii unei m─ârimi; trecere de la o valoare la alta f─âr─â parcurgerea m─ârimilor intermediare. [Pr.: -nu-i-] ÔÇô Din fr. discontinuit├ę.
DISCONTINUIT├üTE, discontinuit─â╚Ťi, s. f. Lips─â de continuitate ├«ntre mai multe elemente care se succed─â ├«n timp sau ├«n spa╚Ťiu; intermiten╚Ť─â. ÔÖŽ (Mat., Fiz.) Varia╚Ťie brusc─â ╚Öi ├«n salturi a valorii unei m─ârimi; trecere de la o valoare la alta, ├«ndep─ârtat─â de ea, a unei m─ârimi. [Pr.: -nu-i-] ÔÇô Din fr. discontinuit├ę.
DISCONTINUIT├üTE, discontinuit─â╚Ťi, s. f. Lips─â de continuitate ├«ntre mai multe elemente care se succed ├«n timp sau ├«n spa╚Ťiu. V. intermiten╚Ť─â. ├Äns─â╚Öi structura componistic─â a simfoniei are deficien╚Ťe serioase. Ea d─â impresia unei discontinuit─â╚Ťi. S├«nt foarte multe fragmente inutile, superficiale, f─âcute pentru ┬źa epata┬╗. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 8/3. ÔÖŽ (Mat.; Fiz.) Proprietate a unei func╚Ťii de a nu ├«ndeplini condi╚Ťiile de continuitate. Func╚Ťiunea prezint─â discontinuitate pentru x ÔÇô a. ÔÖŽ (Geol.) ├Äntrerupere a unei stratifica╚Ťii, datorit─â unei lipse ├«n sedimentare.
discontinuit├íte (-nu-i-) s. f., g.-d. art. discontinuitß║»╚Ťii; pl. discontinuitß║»╚Ťi
discontinuit├íte s. f. Ôćĺ continuitate
DISCONTINUIT├üTE s. v. intermiten╚Ť─â.
Discontinuitate Ôëá continuitate
DISCONTINUIT├üTE s.f. Lips─â de continuitate; ├«ntrerupere. ÔÖŽ (Mat.) Proprietate a unei func╚Ťii de a s─âri de la o valoare la alta, f─âr─â a trece prin valorile intermediare. [Pron. -nu-i-. / cf. fr. discontinuit├ę].
DISCONTINUIT├üTE s. f. 1. lipsa de continuitate; ├«ntrerupere. ÔŚŐ (mat., fiz.) varia╚Ťie brusc─â, ├«n salturi, a valorii unei m─ârimi; trecerea de la o valoare la alta, f─âr─â parcurgerea valorilor intermediare. ÔŚŐ modificare rapid─â a valorii unui element meteorologic pe distan╚Ťe mici. 2. categorie filozofic─â desemn├ónd distribu╚Ťia ╚Öi succesiunea cu ├«ntreruperi ├«n spa╚Ťiu ╚Öi timp a materiei. (< fr. discontinuit├ę)
DISCONTINUIT├üTE ~─â╚Ťi f. 1) Lips─â de continuitate; intermiten╚Ť─â. 2) mat. fiz. Trecere brusc─â de la o valoare la alta f─âr─â parcurgerea valorilor intermediare. [Art. discontinuitatea; G.-D. discontinuit─â╚Ťii; Sil. -nu-i-] /<fr. discontinuit├ę
discontinuitate f. lips─â de continuitate.
* discontinuit├íte f. (fr. discontinuit├ę). ├Äntrerupere, intermiten╚Ť─â.
DISCONTINUITATE s. intermiten╚Ť─â. (~ unui fenomen.)
DISCONTINUIT├üTE (< fr.) s. f. Lips─â de continuitate.; intermiten╚Ť─â. ÔÖŽ (GEOL.) Suprafa╚Ť─â din interiorul P─âm├óntului eviden╚Ťiat─â prin varia╚Ťiile bru╚Öte ale vitezei ╚Öi modului de propagare a undelor seismice longitudinale ╚Öi transversale. Principalele discontinuit─â╚Ťi sunt (dup─â numele celor care le-au stabilit): Conrad (├«ntre p─âtura de granit ╚Öi cea de bazalt), Mohorovici─ç (├«ntre scoar╚Ťa terestr─â ╚Öi manta, la ad├óncimea de 35-60 km sub continente ╚Öi de 6-10 km sub oceane), Gutenberg-Wichert (separ─â mantaua de nucleu, la ad├óncimea de 2.900 km ╚Öi absoarbe undele seismice transversale), Lehman (separ─â nucleul extern de de nucleul intern al P─âm├óntului, la ad├óncimea de 5.120 km). ÔÖŽ (MAT., FIZ.) Varia╚Ťie brusc─â, ├«n salturi, a valorii unei m─ârimi; trecere de la o valoare la alta f─âr─â parcurgerea valorilor intermediare. ÔŚŐ D. de spe╚Ťa ├«nt├óia (a unei func╚Ťii ├«ntr-un punct) = d. la care, ├«n punctul considerat, limitele laterale ale func╚Ťiei exist─â ╚Öi sunt diferite. ÔŚŐ D. de spe╚Ťa a doua = d., la care, ├«n punctul considerat, cel pu╚Ťin una dintre cele dou─â limite laterale nu exist─â.
DISCONTINUIT├üTE s. f. (cf. fr. discontinuit├ę, engl. discontinuity): 1. separare a unor elemente morfonologice prin inserarea altor elemente. Astfel, formularea ÔÇ×Nu merg acoloÔÇŁ poate deveni ÔÇ×Nu merg, sub nici un motiv, acoloÔÇŁ, cu inserarea locu╚Ťiunii adverbiale sub nici un motiv. 2. ├«ntrerupere a lan╚Ťului vorbirii; fragmentare a unei propozi╚Ťii sau a unei fraze ├«n p─âr╚Ťi dup─â care se pune punct. Este o caracteristic─â a stilului unor scriitori. De exemplu: ÔÇ×S-o ducem la tata-socru. Pe grap─â. S─â i-o lep─âd─âm ├«n b─ât─âtur─âÔÇŁ (Zaharia Stancu).

Discontinuitate dex online | sinonim

Discontinuitate definitie

Intrare: discontinuitate
discontinuitate substantiv feminin