disconfórt sn [At: FLACĂRA 1976, nr. 50, 19 / Pl: ~uri / E: eg discomfort] 1 Stare neplăcută de nesiguranță, de insatisfacție. 2 Lipsă de confort.

DISCONFÓRT s. n. Lipsă de confort. ♦ Stare neplăcută de nesiguranță, de insatisfacție. – Din engl. discomfort.

DISCONFÓRT s. n. Lipsă de confort. ♦ Stare neplăcută de nesiguranță, de insatisfacție. – Din engl. discomfort.

disconfórt s. n.

disconfórt s. n.

DISCONFÓRT s. inconfort. (Stare de ~.)

DISCONFÓRT s.n. (Liv.) Situație, stare lipsită de confort, stare ușor neplăcută de nesiguranță. [< engl. discomfort].

DISCONFÓRT s. n. 1. lipsă de confort. ◊ stare neplăcută de nesiguranță, de insatisfacție. 2. (biol.) tulburare a stării normale a unui organism, cauzată de diverși factori de mediu. (< engl. discomfort)

DISCONFÓRT n. 1) Lipsă a confortului. 2) Stare de nesiguranță, de insatisfacție. /<engl. disconfort

disconfórt s. n. Stare lipsită de confort, neplăcere ◊ „Răspunsul rapperului nu a întârziat să vină: el i-a cerut surorii lui Michael Jackson să facă dragoste cu el, pe viu, în fața camerelor de luat vederi, drept condiție prealabilă în schimbul disconfortului unui test SIDA.” Ev.z. 7 XII 93 p. 8 (cf. engl. discomfort; Th. Hristea în R.lit. 18/78 p. 19; DEX, DN3)