Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru discoid

discoíd, ~ă a [At: ALEXI, W. / P: ~co-i~ / Pl: ~izi, ~e / E: fr discoïde] (Rar) 1-2 Discoidal (1-2).
discoíd adj. m., pl. discoízi; f. discoídă, pl. discoíde
discoíd adj. m., pl. discoízi; f. sg. discoídă, pl. discoíde
DISCOÍD, -Ă adj. În formă de disc; discoidal. [Pron. -co-id. / < fr. discoïde, cf. gr. diskos – disc, eidos – formă].
DISCOÍD, -Ă adj. în formă de disc; discoidal; disciform. (< fr. discoïde)
DISCO- „disc, rotund, rotat”. ◊ gr. diskos „disc” > fr. disco-, it. id., engl. id., germ. disko- > rom. disco-. □ ~bol (v. -bol), s. m., atlet grec care practica aruncarea discului; ~carp (v. -carp), s. n., apoteciu în formă de disc, pe care se găsește stratul himenial al ascomicetelor; ~fil (v. -fil1), s. m. și f., amator de discuri muzicale; ~filie (v. -filie1), s. f., pasiune pentru discuri; ~for (v. -for), adj., care poartă un disc; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a nucleului unui disc intervertebral; ~id (v. -id), adj., în formă de disc; sin. discoidal; ~lite (v. -lit1), s. n. pl., formațiuni rotunde sau elipsoidale, concentrice, prezente în nămolurile calcaroase batiale sau în depozitele cretoase; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ordin de ciuperci din clasa ascomicetelor, cu corpul de fructificație în formă de disc sau de cupă; ~patie (v. -patie), s. f., stare patologică a discurilor intervertebrale; ~podiu (v. -podiu), s. n., receptacul floral în formă de disc; ~radiculografie (v. radiculo-, v. -grafie), s. f., metodă radiologică de punere în evidență a spațiului discal și a rădăcinilor nervoase rahidiene; ~tecă (v. -tecă), s. f., 1. Colecție de discuri muzicale. 2. Încăpere special amenajată pentru păstrarea și audierea discurilor.

Discoid dex online | sinonim

Discoid definitie

Intrare: discoid
discoid adjectiv