DISCOFÓN s. n. aparat de telefon și agendă cu numere de telefoane. (< disc + -fon2)

discofón s. n. ◊ „Discofonul înseamnă, concomitent, și telefon, și agendă cu numere de telefoane. Pentru a suna pe cineva, este de ajuns să formezi pe claviatură numele persoanei respective.” Fl. 18 XI 83 p. 23 //din disc + -fon//