disco definitie

12 definiții pentru disco

dísco [At: DLR / E: eg, fr disco] 1-2 si, a (Muzică la modă între anii 1975-1980) care este destinată în special dansului. 3 si (Pex; fam) Discotecă (4).
DÍSCO adj. invar., s. m. (Muzică) de factură modernă; după care se dansează în discoteci. – Din engl., fr. disco.
DÍSCO adj. invar. (Despre muzică) De factură modernă; după care se dansează în discoteci. – Din engl., fr. disco.
*dísco adj. invar., s. n.
dísco adj. invar.
DISCO1-/DISCI- elem. „disc”, „rotund”. (< fr. disco-, disci-, cf. lat. discus, gr. diskos)
DISCO2 adj. inv., s. n. (gen de muzică) de factură modernă, după care se dansează în discoteci. (< engl., fr. disco)
DISCO adj. (despre muzică) Care este de factură modernă și după care se dansează în discoteci. /<engl., fr. disco
dísco s., adj. inv. (muz.) Gen de muzică modernă, de dans, în discoteci ◊ „G. D. – steaua cea mai strălucitoare a muzicii interpretative românești, tip disco, acoperă câteva secvențe antrenant incantatorii.” Luc. 10 II 79 p. 4. ◊ „Avem nevoie, uneori, și de puțin divertisment ritmic – și o doză de muzică disco ne bine dispune oricând.” Săpt. 22 VI 79 p. 7. ◊ „[...] o Samanthă feministă cu menajamente, ateistă sută la sută, citită, îmbrăcată în trening fiindcă «blugii nu mai sunt la modă», dansatoare disco, amatoare de Beethoven, de Bee Gees, de jogging, de coafură «afro» și de expresii «pe radical».” R.l. 6 VII 81 p. 2. ◊ „Topuri separate? Adică de hard, reggae, disco etc.?” Săpt. 28 IX 84 p. 7; v. și R.l. 19 IV 79 p. 7 (din engl., fr. disco; BD 1967, DMC 1978; DEX-S)
disco-ghid-róck s. n. ◊ „De curând a apărut, în cadrul Editurii Muzicale, remarcabila carte Disco-ghid-rock de Daniela Caraman Fotea și Florian Lungu. După cum mărturiseau dotații autori, compartimentul rock tinde să devină un apelativ al contextului muzicii ușoare contemporane, spre a se deosebi de muzica ușoară de factură tradițională.” Săpt. 10 II 78 p. 7. ◊ „Daniela Caraman Fotea, Florian Lungu. Disco-ghid-rock, ed. a II-a revăzută și adăugită.” Cont. 31 XI 79 p. 8 (din disco + ghid + rock)
DÍSCO (abreviere de la discotecă) subst. Stil de muzică populară americană destinată dansului, avându-și debutul în jurul anului 1980; muzică modernă după care se dansează în discoteci.
DISCO- „disc, rotund, rotat”. ◊ gr. diskos „disc” > fr. disco-, it. id., engl. id., germ. disko- > rom. disco-. □ ~bol (v. -bol), s. m., atlet grec care practica aruncarea discului; ~carp (v. -carp), s. n., apoteciu în formă de disc, pe care se găsește stratul himenial al ascomicetelor; ~fil (v. -fil1), s. m. și f., amator de discuri muzicale; ~filie (v. -filie1), s. f., pasiune pentru discuri; ~for (v. -for), adj., care poartă un disc; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a nucleului unui disc intervertebral; ~id (v. -id), adj., în formă de disc; sin. discoidal; ~lite (v. -lit1), s. n. pl., formațiuni rotunde sau elipsoidale, concentrice, prezente în nămolurile calcaroase batiale sau în depozitele cretoase; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ordin de ciuperci din clasa ascomicetelor, cu corpul de fructificație în formă de disc sau de cupă; ~patie (v. -patie), s. f., stare patologică a discurilor intervertebrale; ~podiu (v. -podiu), s. n., receptacul floral în formă de disc; ~radiculografie (v. radiculo-, v. -grafie), s. f., metodă radiologică de punere în evidență a spațiului discal și a rădăcinilor nervoase rahidiene; ~tecă (v. -tecă), s. f., 1. Colecție de discuri muzicale. 2. Încăpere special amenajată pentru păstrarea și audierea discurilor.

disco dex

Intrare: disco
disco adjectiv invariabil substantiv neutru