Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru discipol

disc├şpol sm [At: ╚ÜICHINDEAL, A. M. 82/11 / V: (├«nv) ~pul, ~plu, ~c├ępol, (├«vr) ~s╚Ťi~, ~s╚Ť├şpul / Pl: ~i / E: fr disciple, lat discipulus] 1 Persoan─â care tr─âie╚Öte ├«n preajma unui maestru, primind ├«nv─â╚Ť─âturile lui ╚Öi adesea continu├óndu-le ╚Öi dezvolt├óndu-le Si: ├«nv─â╚Ť─âcel, elev, ucenic, (liv) cirac. 2 Persoan─â care adopt─â, urmeaz─â ╚Öi continu─â doctrina, ├«nv─â╚Ť─âtura, principiile cuiva.
DISC├ŹPOL, discipoli, s. m. Persoan─â care prime╚Öte ├«nv─â╚Ť─âtura de la un maestru; ├«nv─â╚Ť─âcel, elev, ucenic. ÔÖŽ Persoan─â care adopt─â, urmeaz─â ╚Öi continu─â doctrina, ├«nv─â╚Ť─âtura, principiile cuiva. [Var.: disc├şpul s. m.] ÔÇô Din lat. discipulus. Cf. fr. disciple.
DISC├ŹPUL s. m. v. discipol.
DISC├ŹPOL, discipoli, s. m. Persoan─â care tr─âie╚Öte ├«n preajma unui maestru, primind ├«nv─â╚Ť─âturile lui ╚Öi adesea continu├óndu-le ╚Öi dezvolt├óndu-le. ÔÖŽ Persoan─â care adopt─â, urmeaz─â ╚Öi continu─â doctrina, ├«nv─â╚Ť─âtura, principiile cuiva. [Var.: disc├şpul s. m.] ÔÇô Din lat. discipulus. Cf. fr. disciple.
DISC├ŹPUL s. m. v. discipol.
DISC├ŹPOL, discipoli, s. m. Persoan─â care tr─âie╚Öte ├«n preajma unui maestru, lucr├«nd sub supravegherea lui, primind ├«nv─â╚Ť─âturile lui ╚Öi uneori continu├«ndu-le. V. elev, ucenic, ├«nv─â╚Ť─âcel. Iubitorul stelelor v─âzu ├«n Manola╚Ö un viitor discipol. GALACTION, O. I 620. Mi s-a zis pe r├«nd magistru, doctor, culme str─âlucit─â, ╚śi discipoli m─â urmar─â cu voin╚Ťa nimicit─â. MACEDONSKI, O. I 271. ÔÖŽ Persoan─â care adopt─â, urmeaz─â, continu─â doctrina, ├«nv─â╚Ť─âtura, principiile cuiva. V. continuator. Discipolul credincios ╚Öi tovar─â╚Öul de lupt─â cel mai apropiat al lui Lenin, I. V. Stalin, a dezvoltat tezele leniniste asupra electrific─ârii ╚Öi a condus m─ârea╚Ťa oper─â de electrificare a Uniunii Sovietice. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 323. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) disc├şpul (EMINESCU, N. 54) s. m.
DISC├ŹPUL s. m. v. discipol.
disc├şpol s. m., pl. disc├şpoli
disc├şpol s. m., pl. disc├şpoli
DISC├ŹPOL s. 1. elev, ├«nv─â╚Ť─âcel, ucenic, (livr.) cirac, (├«nv.) ╚Öcolar. (~ al unui maestru.) 2. (livr.) acolit. (Are mul╚Ťi ~.)
DISC├ŹPOL s.m. ├Änv─â╚Ť─âcel, elev (al unui maestru). ÔÖŽ Continuator al unei doctrine, al unei ├«nv─â╚Ť─âturi. [Var. discipul s.m. / cf. lat. discipulus, fr. disciple].
DISC├ŹPUL s.m. v. discipol.
DISC├ŹPOL s. m. elev (al unui maestru). ÔŚŐ adept ╚Öi continuator al unei doctrine. (< lat. discipulus, dup─â fr. disciple)
DISC├ŹPOL ~i m. Adept ╚Öi continuator al unei persoane ├«ntr-un anumit domeniu; ucenic; elev. /<lat. discipulus
discipol m. cel ce a urmat ├«nv─â╚Ť─âtura, care adopt─â doctrinele unui maestru: Platon fu discipolul lui Socrate.
* disc├şpul, -─â s. (lat. discipulus, -a, d. discere, a ├«nv─â╚Ťa, a instrui). Elev, care e ├«nv─â╚Ťat de altu: Platone a fost discipulu lu─ş Socrate. Adept al une─ş doctrine: discipul al lu─ş Platone. Discipuli─ş lu─ş Hristos, apostoli─ş. Dicipuli─ş lu─ş Ipocrate, medici─ş. ÔÇô ╚śi -├şpol (dup─â it.).
DISCIPOL s. 1. elev, ├«nv─â╚Ť─âcel, ucenic, (livr.) cirac (├«nv.) ╚Öcolar. (~ al unui maestru.) 2. (livr.) acolit. (Are mul╚Ťi ~.)

Discipol dex online | sinonim

Discipol definitie

Intrare: discipol
discipol substantiv masculin
discipul