Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru discern─âm├ónt

discern─âmß║ąnt sns [At: HELIADE, PARALELISM, I, 63 / V: (├«nv) des~ / E: fr discernement] Facultatea de a discerne, de a p─âtrunde, de a judeca ╚Öi de a aprecia lucrurile la justa lor valoare.
DISCERN─éMß║ĄNT s. n. Facultatea de a discerne. ÔÇô Din fr. discernement.
DISCERN─éMß║ĄNT s. n. Facultatea de a discerne, de a p─âtrunde, de a judeca ╚Öi a aprecia lucrurile la justa lor valoare. ÔÇô Din fr. discernement.
DISCERN─éM├Ä╠üNT s. n. Facultatea de a discerne, de a p─âtrunde, de a judeca ╚Öi a aprecia lucrurile la justa lor valoare. V. alegere, selec╚Ťionare. O fiin╚Ť─â... capabil─â de discern─âm├«nt, curajoas─â. CAMIL PETRESCU, T. II 305. Ar rezulta c─â Asachi e un novator exagerat, c─â vrea s─â introduc─â c├«t mai mult─â cultur─â apusean─â cu putin╚Ť─â f─âr─â nici un discern─âm├«nt. IBR─éILEANU, SP, CR. 45.
!discern─âmß║ąnt s. n.
discern─âm├ónt s. n., pl. discern─âm├şnte
DISCERN─éMß║ĄNT s.n. Facultatea de a judeca, de a ra╚Ťiona, de a discerne, de a g├óndi; judecat─â, ra╚Ťiune. [Pl. -turi, -minte. / cf. fr. discernement, it. discernimento].
DISCERN─éMß║ĄNT s. n. facultatea de a discerne; judecat─â, ra╚Ťiune. (< fr. discernement)
DISCERN─éM├éNT n. Facultatea de a p─âtrunde lucrurile, apreciindu-le la justa lor valoare; bun-sim╚Ť. /<fr. discernement
discernemânt n. facultatea de a judeca lucrurile.
* discernam├ęnt n., pl. e (fr. discernement). Facultatea de a discerne. ÔÇô Forma corect─â rom. ar fi discerniment, ca it. discernimento, c─â vine de la un vb. ├«ld. (Cp. cu compartiment fa╚Ť─â de apartament). Forma discern─âm├«nt e un barb.

Discernământ dex online | sinonim

Discernământ definitie

Intrare: discernământ (pl. -minte)
discernământ pl. -minte substantiv neutru
Intrare: discernământ (pl. -mânturi)
discernământ pl. -mânturi