Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru dirija

dirija vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (├«nv) ~├şge, ~ige├í / Pzi: ~j├ęz / E: fr diriger] 1 A ghida indic├ónd direc╚Ťia de mers Si: a orienta. 2 A imprima o anumit─â direc╚Ťie de mi╚Öcare Si: (iuz) a dirigui (2). 3 (Med) A reglementa func╚Ťionarea unui organ, a unui sistem dintr-un organism viu Si: a regla. 4 (C.i. oameni, activit─â╚Ťi, organiza╚Ťii, institu╚Ťii etc.) A ├«ndruma ╚Öi a controla Si: (iuz) a dirigui (3). 5 A conduce un cor, o orchestr─â ├«n calitate de dirijor Si: (iuz) a dirigui (4). 6 (Pex) A coordona interpretarea unei piese muzicale regl├ónd mi╚Öcarea, ritmul, tonalitatea.[1] modificat─â
DIRIJ├ü, dirijez, vb. I. Tranz. A conduce, a ├«ndruma o institu╚Ťie, o organiza╚Ťie, o activitate etc. ÔÖŽ Spec. A conduce o orchestr─â, un cor (├«n calitate de dirijor). ÔÇô Din fr. diriger.
DIRIJ├ü, dirijez, vb. I. Tranz. A conduce, a ├«ndruma o institu╚Ťie, o organiza╚Ťie, o activitate etc. ÔÖŽ Spec. A conduce o orchestr─â, un cor (├«n calitate de dirijor). ÔÇô Din fr. diriger.
DIRIJ├ü, dirijez, vb. I. Tranz. A conduce, a ├«ndruma. Individul e un mic ╚Öurup ├«n aceast─â ma╚Öin─ârie [├«n societatea capitalist─â], depinde deci de ea, dar el n-o poate dirija. GHEREA, ST. CR. III 363. ┬źDrapelul libert─â╚Ťii┬╗, dirijat de decanul avoca╚Ťilor, ├«╚Öi termina articolul s─âu de fond cu cuvintele: ┬źVom c─âuta s─â fim c├«t se poate mai parlamentari┬╗. CARAGIALE, N. S. 60. ÔÖŽ A conduce o orchestr─â, un cor. A dirijat apoi concertul pentru pian ├«n mi major de Mozart. CONTEMPOEANUL, S. II, 1952, nr. 275, 3/2.
dirij├í (a ~) vb., ind. prez. 3 dirije├íz─â, 1 pl. dirijß║»m; conj. prez. 3 s─â dirij├ęze; ger. dirijß║ąnd
dirij├í vb., ind. prez. 1 sg. dirij├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. dirije├íz─â, 1 pl. dirij─âm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. dirij├ęze; ger. dirij├ónd
DIRIJ├ü vb. 1. v. ├«ndruma. 2. a ├«ndruma, a regla. (~ circula╚Ťia.) 3. v. conduce. 4. a conduce, (rar) a dirigui. (~ o institu╚Ťie.) 5. v. c─âl─âuzi. 6. a ├«ndrepta, a orienta, (livr.) a direc╚Ťiona, (fig.) a canaliza. (A ~ discu╚Ťia ├«n sensul dorit.)
DIRIJÁ vb. I. tr. A conduce (mai ales o orchestră, un cor); a dirigui, a îndruma. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. diriger].
DIRIJÁ vb. tr. 1. a conduce o orchestră, un cor. 2. a conduce, a îndruma. (< fr. diriger)
A DIRIJ├ü ~├ęz 1. tranz. 1) (institu╚Ťii, organiza╚Ťii, colectivit─â╚Ťi, activit─â╚Ťi) A ├«ndruma ├«n calitate de dirijor; a conduce. 2) (orchestre, coruri etc.) A conduce ├«n calitate de dirijor. 2. intranz. A fi dirijor; a practica ocupa╚Ťia de dirijor. /<fr. diriger
dirijà v. 1. a da impulsiunea, a conduce: a dirija studiile; 2. a administra, a fi director: a dirija o fabrică; 3. a îndrepta: a dirija pașii, cercetările.
* dirij├ęz v. tr. (fr. diriger, d. lat. dirigo, dirigere, directum. V. dreg, drept). Conduc, administrez: a dirija o ╚Öcoal─â, un servici┼ş. ├Ändrept, ├«ndrumez: ├«m─ş dirijez pa╚Öi─ş spre cas─â. Fig. Conduc, administrez: a dirija o ╚Öcoal─â, o fabric─â, un servici┼ş. ÔÇô Barb. de foarte prost gust dirigu─şesc (ca ╚Öi protegu─şesc).
DIRIJA vb. 1. a c─âl─âuzi, a conduce, a ghida, a ├«ndrepta, a ├«ndruma, a orienta, (├«nv.) a tocmi. (I-a ~ pe drumul cel bun.) 2. a ├«ndruma, a regla. (~ circula╚Ťia.) 3. a conduce, (├«nv.) a pov─â╚Ťui. (~ o nav─â.) 4. a conduce, (rar) a dirigui. (~ o institu╚Ťie.) 5. a c─âl─âuzi, a conduce, a ghida, a ├«ndruma, a pov─â╚Ťui, a sf─âtui, (├«nv.) a drege, a miji, a n─âst─âvi. (L-a ~ ├«n via╚Ť─â.) 6. a ├«ndrepta, (fig.) a canaliza. (A ~ discu╚Ťia ├«n sensul dorit.)

Dirija dex online | sinonim

Dirija definitie

Intrare: dirija
dirija verb grupa I conjugarea a II-a