Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru diriguitor

diriguitor, ~oare smf, a [At: MAIORESCU, D. I, 100 / Pl: ~i, ~oáre / E: dirigui + -tor] 1-2 (Persoană) care îndrumă o activitate.
DIRIGUIT├ôR, -O├üRE, diriguitori, -oare, adj. (Rar; ╚Öi substantivat) Care conduce, c─âl─âuze╚Öte, dirijeaz─â; conduc─âtor. [Pr.: -gu-i-] ÔÇô Dirigui + suf. -tor.
DIRIGUIT├ôR, -O├üRE, diriguitori, -oare, adj. (Rar; ╚Öi substantivat) Care conduce, c─âl─âuze╚Öte, dirijeaz─â; conduc─âtor. [Pr.: -gu-i-] ÔÇô Dirigui + suf. -tor.
DIRIGUIT├ôR, -O├üRE, diriguitori, -oare, adj. Care conduce, c─âl─âuze╚Öte, dirijeaz─â; conduc─âtor. ├Än Eminescu nu vorbea interesul vreunei clase diriguitoare, ci al claselor mici. IBR─éILEANU, SP. CR. 180. ├Än privegherea diriguitoare... nu rareori se ├«nt├«mpla ca m─âruntul meu c─âlug─âr s─â-╚Öi trag─â iute m├«na de pe un hrib ce nu st─âtea tocmai cuminte pe j─âratec. HOGA╚ś, M. N. 117. ÔŚŐ (Substantivat) Comb─ât├«nd pe du╚Ömanii ideologici din afara Partidului comunist ╚Öi devia╚Ťiile de la linia just─â bol╚Öevic─â din─âuntrul lui, revista noastr─â [┬źLupta de clas─â┬╗] va c─âuta s─â devin─â diriguitorul ideologic al proletariatului din Rom├«nia [1926]. DOC. PART. 71. ÔÇô Pronun╚Ťat: -gu-i-.
diriguitór (înv.) (-gu-i-) adj. m., pl. diriguitóri; f. sg. și pl. diriguitoáre
diriguitór adj. m. (sil. -gu-i-), pl. diriguitóri; f. sg. și pl. diriguitoáre
DIRIGUITÓR s. v. conducător, șef.
DIRIGUITÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care conduce, dirijează; conducător. [< dirigui + -tor].
DIRIGUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care diriguiește; conducător. Idee ~oare. /a dirigui + suf. ~tor
diriguitor s. v. CONDUC─éTOR. ╚śEF.

Diriguitor dex online | sinonim

Diriguitor definitie

Intrare: diriguitor
diriguitor adjectiv
  • silabisire: -gu-i-