diriguitor definitie

10 definiții pentru diriguitor

diriguitor, ~oare smf, a [At: MAIORESCU, D. I, 100 / Pl: ~i, ~oáre / E: dirigui + -tor] 1-2 (Persoană) care îndrumă o activitate.
DIRIGUITÓR, -OÁRE, diriguitori, -oare, adj. (Rar; și substantivat) Care conduce, călăuzește, dirijează; conducător. [Pr.: -gu-i-] – Dirigui + suf. -tor.
DIRIGUITÓR, -OÁRE, diriguitori, -oare, adj. (Rar; și substantivat) Care conduce, călăuzește, dirijează; conducător. [Pr.: -gu-i-] – Dirigui + suf. -tor.
DIRIGUITÓR, -OÁRE, diriguitori, -oare, adj. Care conduce, călăuzește, dirijează; conducător. În Eminescu nu vorbea interesul vreunei clase diriguitoare, ci al claselor mici. IBRĂILEANU, SP. CR. 180. În privegherea diriguitoare... nu rareori se întîmpla ca măruntul meu călugăr să-și tragă iute mîna de pe un hrib ce nu stătea tocmai cuminte pe jăratec. HOGAȘ, M. N. 117. ◊ (Substantivat) Combătînd pe dușmanii ideologici din afara Partidului comunist și deviațiile de la linia justă bolșevică dinăuntrul lui, revista noastră [«Lupta de clasă»] va căuta să devină diriguitorul ideologic al proletariatului din Romînia [1926]. DOC. PART. 71. – Pronunțat: -gu-i-.
diriguitór (înv.) (-gu-i-) adj. m., pl. diriguitóri; f. sg. și pl. diriguitoáre
diriguitór adj. m. (sil. -gu-i-), pl. diriguitóri; f. sg. și pl. diriguitoáre
DIRIGUITÓR s. v. conducător, șef.
DIRIGUITÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care conduce, dirijează; conducător. [< dirigui + -tor].
DIRIGUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care diriguiește; conducător. Idee ~oare. /a dirigui + suf. ~tor
diriguitor s. v. CONDUCĂTOR. ȘEF.

diriguitor dex

Intrare: diriguitor
diriguitor adjectiv
  • silabisire: -gu-i-