dirigent, ~ă a, smf vz dirigente

DIRIGÉNT, dirigenți, s. m. (Învechit) Director, șef, conducător al unei întreprinderi. Nu te supăra și dă-i domnului dirigent al librăriei noastre alăturata comandă. CARAGIALE, O. VII 232.

dirigént (înv.) adj. m., pl. dirigénți; f. dirigéntă, pl. dirigénte

dirigént adj. m., pl. dirigénți; f. sg. dirigéntă, pl. dirigénte

dirigent a. care dirijează, care are principala direcțiune: clasele dirigente.

* dirigént, -ă adj. și s. (lat. dirigens, -éntis). Care dirige: clasă dirigentă. Director: dirigentu unuĭ oficiŭ poștal (director e șefu tuturor oficiilor poștale). Dirigentu uneĭ clase, profesor care e însărcinat cu disciplina uneĭ clase. – Fals diriginte.

CONSILIUL DIRIGENT, denumirea organului executiv provizoriu de conducere a Transilvaniei, ales la 2 dec. 1918 de către Marele Sfat Național. Alcătuit din 15 membri, sub președenția lui Iuliu Maniu. Și-a încetat activitatea la 20 nov. 1919. Dizolvat la 4 apr. 1920.