directivitáte sf [At: MDENC / E: fr directivité] Proprietate a unui emițător de a radia sau a capta unde acustice sau electromagnetice preferențial în anumite direcții.

DIRECTIVITÁTE s. f. Proprietate a unui emițător sau receptor de a radia, respectiv de a capta unde (acustice sau electromagnetice) preferențial în sau din anumite direcții. – Din fr. directivité.

DIRECTIVITÁTE s. f. Proprietate a unui emițător sau receptor de a radia, respectiv de a capta unde (acustice sau electromagnetice) preferențial în sau din anumite direcții. – Din fr. directivité.

directivitáte s. f., g.-d. art. directivitắții

directivitáte s. f., g.-d. art. directivității

DIRECTIVITÁTE s.f. (Fiz.) Proprietate a unui izvor de radiații de a emite într-un unghi cât mai mic față de direcția de emisiune. [Cf. fr. directivité].

DIRECTIVITÁTE s. f. proprietate a unei surse (respectiv a unui receptor) de radiații de a emite (recepționa) preferențial radiația în (din) anumite direcții. (< fr. directivité)