direclie definitie

9 definiții pentru direclie

direclíe sf [At: FURNICĂ, I. C. XXIX / V: (înv) ~íu sn, diriclíu sn, dereclíu sn, (îvr) der~, deretlíu sn / Pl: ~ii / E: tc direhli „cu stâlpi”] Monedă de argint bătută în Spania, care a circulat în Țările Române în vremea lui Caragea.
DIRECLÍE, direclii, s. f. Monedă de argint bătută în Spania, care a circulat în Țările Române în vremea lui Caragea. – Din tc. direkli „cu stâlpi”.
DIRECLÍE, direclii, s. f. Monedă de argint bătută în Spania, care a circulat în țara noastră în vremea lui Caragea. – Din tc. direkli „cu stâlpi”.
direclíe (-re-cli-) s. f., art. direclía, g.-d. art. direclíei; pl. direclíi, art. direclíile
direclíe s. f. (sil. -cli-), art. direclía, g.-d. art. direclíei; pl. direclíi, art. direclíile
DIRECLÍE s. (înv.) stâlpar. (Moneda numită ~.)
direclie f. monedă de argint, în valoare de 12 lei vechi, numită și sgripsor, circula în vremea lui Caragea (FIL.). [Turc. DIREKLI («cu stâlpi»), numele talerului spaniol pe care erau reprezentate, coloanele lui Hercule]. V. colonat.
direclíe și dereclíe f. (turc. direkli, cu stîlpĭ, d. direk, catarg, de unde și sîrb. direklija. V. dereg 1 și dric). Vechĭ. Colonat, scud spaniol (mare cît o piesă de 5 francĭ de argint), numit și (z)gripțor și stîlpar. Valora 8 leĭ și 1/2 la 1826 (Iorga, Negoț. 225), ĭar în ainte pînă la 12 leĭ și 20 de parale. V. gingirliŭ.
DIRECLIE s. (înv.) stîlpar. (Moneda numită ~.)

direclie dex

Intrare: direclie
direclie substantiv feminin
  • silabisire: -cli-