direcțional definitie

10 definiții pentru direcțional

direcționál, ~ă [At: BACALBAȘA, S. A. 136 / Pl: ~i, ~e / E: fr directionnel] 1 sm (Mii; înv) Soldat din extremitatea flancului. 2 a Referitor la o anumită direcție (1) Si: directiv (3). 3 a (D. antene) Care emite într-o singură direcție Si: directiv (4). 4 a (Spc; d. galerii de mină) Care este săpat în lungul direcției straturilor.
DIRECȚIONÁL, -Ă, direcționali, -e, adj. Care arată direcția; care emite într-o singură direcție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. directionnel.
DIRECȚIONÁL, -Ă, direcționali, -e, adj. Care arată direcția; care emite într-o singură direcție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. directionnel.
direcționál (-ți-o-) adj. m., pl. direcționáli; f. direcționálă, pl. direcționále
direcționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. direcționáli; f. sg. direcționálă, pl. direcționále
DIRECȚIONÁL adj. (FIZ.) directiv. (Raze ~.)
DIRECȚIONÁL, -Ă adj. Care arată direcția. ♦ (Despre antene) Care emite într-o singură direcție. [Pron. -ți-o. / cf. fr. directionnel].
DIRECȚIONÁL, -Ă adj. care orientează, care arată direcția. ◊ (despre radio) care emite pe un fascicul puțin divergent; directiv. ♦ antenă ~ă = antenă de emisie sau recepție dotată cu directivitate. (< fr. directionnel)
DIRECȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de o anumită direcție; propriu unei direcții. [Sil. -ți-o-] /<fr. directionnel
DIRECȚIONAL adj. (FIZ.) directiv. (Raze ~.)

direcțional dex

Intrare: direcțional
direcțional adjectiv
  • silabisire: -ți-o-