Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru dipol

dip├│l sm [At: DEX / Pl: ~i / E: fr dip├┤le, ger Dipol] 1 Circuit electric sau re╚Ťea electric─â prev─âzut─â cu dou─â borne de acces pentru conectare la o re╚Ťea exterioar─â. 2 (├Äs) ~ electric Sistem cu dou─â sarcini electrice apropriate, egale ╚Öi de semn contrar. 3 (├Äas) Anten─â de telecomunica╚Ťii format─â din dou─â conductoare dispuse ╚Öi alimentate simetric.
DIP├ôL, dipoli, s. m. 1. Circuit electric cu dou─â borne de acces pentru conectarea la o re╚Ťea exterioar─â. 2. (├Än sintagma) Dipol electric = a) sistem de dou─â sarcini electrice apropiate, egale ╚Öi de semn contrar; b) anten─â de telecomunica╚Ťii format─â din dou─â conductoare dispuse ╚Öi alimentate simetric. ÔÇô Din germ. Dipol, fr. dip├┤le.
DIP├ôL, dipoli, s. m. 1. Circuit electric sau re╚Ťea electric─â prev─âzut─â cu dou─â borne de acces pentru conectarea la o re╚Ťea exterioar─â. 2. (├Än sintagma) Dipol electric = a) sistem de dou─â sarcini electrice apropiate, egale ╚Öi de semn contrar; b) anten─â de telecomunica╚Ťii format─â din dou─â conductoare dispuse ╚Öi alimentate simetric. ÔÇô Din germ. Dipol, fr. dip├┤le.
DIP├ôL, dipoli, s. m. Fiecare dintr-o pereche de mici poli electrici apropia╚Ťi ╚Öi de nume contrare.
dip├│l s. m., pl. dip├│li
dip├│l s. m., pl. dip├│li
DIPÓL s. (FIZ.) dublet. (~ electric.)
DIP├ôL s.m. (Fiz.) Fiecare dintr-o pereche de mici poli electrici egali ╚Öi de semn contrar, foarte apropia╚Ťi unul de altul. [Cf. germ. Dipol, fr. dip├┤le].
DIP├ôL s. m. fiecare dintr-o pereche de mici poli electrici sau magnetici, egali ├«n valoare absolut─â ╚Öi de semn contrar, foarte apropia╚Ťi unul de altul. (< fr. dip├┤le)
DIP├ôL ~i m. 1) Circuit electric cu dou─â borne de acces care nu are alte cuplaje cu circuitele exterioare. 2) Ansamblu al celor doi poli ai unui magnet. 3) telecom. Anten─â de emisie sau de recep╚Ťie. /<germ. Dipol, fr. dip├┤le
DIPOL s. (FIZ.) dublet. (~ electric.)

Dipol dex online | sinonim

Dipol definitie

Intrare: dipol
dipol substantiv masculin