Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru diplopie

diplop├şe sf [At: TURNESCU, C., 26v / Pl: ~ii / E: fr diplopie] Tulburare de vedere ce const─â ├«n perceperea dubl─â a imaginilor.
DIPLOP├ŹE, diplopii, s. f. Tulburare a vederii care const─â ├«n perceperea dubl─â a imaginii unui obiect. ÔÇô Din fr. diplopie.
DIPLOP├ŹE, diplopii, s. f. Tulburare a vederii care const─â ├«n perceperea dubl─â a imaginii unui obiect. ÔÇô Din fr. diplopie.
!diplop├şe s. f., art. diplop├şa, g.-d. art. diplop├şei; pl. diplop├şi, art. diplop├şile
diplop├şe s. f. (sil. mf. dipl-), art. diplop├şa, g.-d. art. diplop├şei; pl. diplop├şi, art. diplop├şile
DIPLOP├ŹE s.f. Vedere dubl─â, cauzat─â de paralizia mu╚Öchilor ochilor. [Gen. -iei. / < fr. diplopie, cf. gr. diploos ÔÇô dublu, opsis ÔÇô vedere].
DIPLOP├ŹE s. f. vedere dubl─â, cauzat─â de divergen╚Ťa axei ochilor sau de paralizia mu╚Öchilor acestora. (< fr. diplopie)
DIPLOP├ŹE f. med. Stare patologic─â, care const─â ├«n vederea dubl─â a obiectelor. /<fr. diplopie
DIPL-, v. DIPLO-. Ôľí ~acant (v. -acant), adj., care are doi spini; ~acuzie (v. -acuzie), s. f., tulburare ├«n perceperea sunetelor; ~opie (v. -opie), s. f., anomalie a vederii care const─â ├«n perceperea dubl─â a imaginii unui obiect; ~ure (v. -ur), s. f. pl., ordin de insecte f─âr─â aripi ╚Öi ochi, av├«nd antene foarte lungi.

Diplopie dex online | sinonim

Diplopie definitie

Intrare: diplopie
diplopie substantiv feminin
  • silabisire: dipl-