dioxid definitie

9 definiții pentru dioxid

dioxíd sm [At: DEX2 / Pl: ~izi / E: eg dioxide, fr dioxyde] (Chm) Bioxid.
DIOXÍD, dioxizi, s. m. (Chim.) Bioxid. [Pr.: di-o-] – Din fr. dioxyde, engl. dioxide.
DIOXÍD, dioxizi, s. m. (Chim.) Bioxid. – Din fr. dioxyde, engl. dioxide.
*dioxíd (di-o-) s. m., pl. dioxízi
dioxíd s. m. (sil. di-o-), pl. dioxízi
DIOXÍD s. v. bioxid.
DIOXÍD s. m. bioxid. (< fr. dioxyde)
DIOXÍD ~zi m. Oxid care conține doi atomi de oxigen în moleculă. [Sil. di-o-] /<fr. dyoxide, engl. dioxide
DIOXÍZI (< fr.) s. m. pl. Combinații chimice ale oxigenului cu elementele nemetalice, de tipul EO2, sau cu elemente metalice, de tipul MO2. ◊ Dioxid de carbon = compus oxigenat al carbonului, gaz incolor cu miros înțepător, mai greu decât aerul, necesar plantelor pentru sinteza hidraților de carbon; întrebuințat la fabricarea bicarbonatului de sodiu, a ureii etc., în ind. zahărului, la prepararea unor băuturi gazoase, iar în stare solidă în tehnica frigului; anhidridă carbonică. ◊ Dioxid de mangan = compus oxigenat al manganului; apare în natură sub formă de piroluzită și se prezintă ca o pulbere cristalină bruno-neagră; oxidant, toxic, întrebuințat ca depolarizant la pile Leclanché, în ind. cauciucului, chibriturilor, a sicativilor, a glazurilor ceramice, a sticlei etc. ◊ Dioxid de siliciu = compus oxigenat al siliciului, care se găsește în natură sub formă de cuarț, opal, agat etc.; intră în compoziția a diferite roci și este componentul principal al nisipului. Se mai găsește și ca pământ de infuzori (diatomit, kiselgur). Servește ca materie primă pentru pentru combinațiile siliciului și pentru fabricarea sticlei; silice. ◊ Dioxid de sulf = compus oxigenat al sulfului (se lichefiază la -10,2°C și se solidifică la -73°C), gaz incolor, sufocant; se întrebuințează la fabricarea acidului sulfuric, ca decolorant în vopsitorie, ca mijloc de conservare a fructelor, la sulfitare în ind. zahărului, la rafinare în ind. petrolieră și ca insecticid; anhidridă sulfuroasă. ◊ Dioxid de titan = compus oxigenat al titanului, cristalizat, alb, insolubil în apă, folosit ca pigment în pictură, la prepararea vopselelor și a cernelurilor poligrafice albe, în ind. textilă, a sticlei și a ceramicii, în cosmetică etc.; alb de titan. Sin. bioxizi.

dioxid dex

Intrare: dioxid
dioxid substantiv masculin
  • silabisire: di-o-