Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru dioxid

diox├şd sm [At: DEX2 / Pl: ~izi / E: eg dioxide, fr dioxyde] (Chm) Bioxid.
DIOX├ŹD, dioxizi, s. m. (Chim.) Bioxid. [Pr.: di-o-] ÔÇô Din fr. dioxyde, engl. dioxide.
DIOX├ŹD, dioxizi, s. m. (Chim.) Bioxid. ÔÇô Din fr. dioxyde, engl. dioxide.
*diox├şd (di-o-) s. m., pl. diox├şzi
diox├şd s. m. (sil. di-o-), pl. diox├şzi
DIOX├ŹD s. v. bioxid.
DIOX├ŹD s. m. bioxid. (< fr. dioxyde)
DIOX├ŹD ~zi m. Oxid care con╚Ťine doi atomi de oxigen ├«n molecul─â. [Sil. di-o-] /<fr. dyoxide, engl. dioxide
DIOX├ŹZI (< fr.) s. m. pl. Combina╚Ťii chimice ale oxigenului cu elementele nemetalice, de tipul EO2, sau cu elemente metalice, de tipul MO2. ÔŚŐ Dioxid de carbon = compus oxigenat al carbonului, gaz incolor cu miros ├«n╚Ťep─âtor, mai greu dec├ót aerul, necesar plantelor pentru sinteza hidra╚Ťilor de carbon; ├«ntrebuin╚Ťat la fabricarea bicarbonatului de sodiu, a ureii etc., ├«n ind. zah─ârului, la prepararea unor b─âuturi gazoase, iar ├«n stare solid─â ├«n tehnica frigului; anhidrid─â carbonic─â. ÔŚŐ Dioxid de mangan = compus oxigenat al manganului; apare ├«n natur─â sub form─â de piroluzit─â ╚Öi se prezint─â ca o pulbere cristalin─â bruno-neagr─â; oxidant, toxic, ├«ntrebuin╚Ťat ca depolarizant la pile Leclanch├ę, ├«n ind. cauciucului, chibriturilor, a sicativilor, a glazurilor ceramice, a sticlei etc. ÔŚŐ Dioxid de siliciu = compus oxigenat al siliciului, care se g─âse╚Öte ├«n natur─â sub form─â de cuar╚Ť, opal, agat etc.; intr─â ├«n compozi╚Ťia a diferite roci ╚Öi este componentul principal al nisipului. Se mai g─âse╚Öte ╚Öi ca p─âm├ónt de infuzori (diatomit, kiselgur). Serve╚Öte ca materie prim─â pentru pentru combina╚Ťiile siliciului ╚Öi pentru fabricarea sticlei; silice. ÔŚŐ Dioxid de sulf = compus oxigenat al sulfului (se lichefiaz─â la -10,2┬░C ╚Öi se solidific─â la -73┬░C), gaz incolor, sufocant; se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la fabricarea acidului sulfuric, ca decolorant ├«n vopsitorie, ca mijloc de conservare a fructelor, la sulfitare ├«n ind. zah─ârului, la rafinare ├«n ind. petrolier─â ╚Öi ca insecticid; anhidrid─â sulfuroas─â. ÔŚŐ Dioxid de titan = compus oxigenat al titanului, cristalizat, alb, insolubil ├«n ap─â, folosit ca pigment ├«n pictur─â, la prepararea vopselelor ╚Öi a cernelurilor poligrafice albe, ├«n ind. textil─â, a sticlei ╚Öi a ceramicii, ├«n cosmetic─â etc.; alb de titan. Sin. bioxizi.

Dioxid dex online | sinonim

Dioxid definitie

Intrare: dioxid
dioxid substantiv masculin
  • silabisire: di-o-