diorit definitie

11 definiții pentru diorit

diorít sn [At: COBÎLCESCU, G., 34/7 / P: di-o~ / Pl: ~e / E: fr diorite] Rocă eruptivă, grăunțoasă, cenușie sau verzuie, folosită ca piatră de constmcție, la pavaje, ca ornament etc.
DIORÍT, diorite, s. n. Rocă eruptivă grăunțoasă, cenușie-verzuie, folosită ca piatră de construcție și ca ornament. [Pr.: di-o-] – Din fr. diorite.
DIORÍT, diorite, s. n. Rocă eruptivă grăunțoasă, cenușie, folosită ca piatră de construcție, la pavaje etc. [Pr.: di-o-] – Din fr. diorite.
DIORÍT s. n. Rocă grăunțoasă, alcătuită mai ales din plagioclaz și amfibol. Printre acestea sînt topoare de serpentină și de diorit, rotocoale de micașist și de piatră văroasă. ODOBESCU, S. II 138. Exista în Banat și stînci eruptive și anume precum... dioritul... porfiruri feliurite etc. I. IONESCU, M. 49. – Pronunțat: di-o-.
diorít (di-o-) s. n., pl. dioríte
diorít s. n. (sil. di-o-), pl. dioríte
DIORÍT s.n. Rocă eruptivă cristalină, alcătuită din feldspați plagioclazi, piroxeni și amfiboli. [< fr. diorite].
DIORÍT s. n. rocă magmatică intruzivă cristalină, format din feldspați plagioclazi, piroxeni și amfiboli. (< fr. diorite)
DIORÍT n. Rocă eruptivă granuloasă, de culoare cenușie, folosită ca material de construcție. [Sil. di-o-] /<fr. diorite
* diorít n., pl. e și urĭ (vgr. diorizo, despart, disting, fiindcă în diorit negru și albu se disting ușor. V. aorist, afurisit). Min. Un mineral compus din feldspat și amfibol.
DIORÍT (< fr. {i}) s. n. Rocă magmatică intruzivă, de culoare cenușiu-verzuie, compusă din feldspați colcosodici, plagioclazi, hornblendă, biotit și cuarț; foram de zăcământ este variabilă: filoane, lacolite sau faciesuri marginale ale masivelor de granit sau de gabrou. Este utilizat ca piatră de construcție și de ornament.

diorit dex

Intrare: diorit
diorit substantiv neutru
  • silabisire: di-o-