Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru diorie

dior├şe sf [At: (a. 1713) G├üLDI, M. PHAN. 172 / P: di-o~ / Pl: ~ii / E: ngr ╬┤╬╣╬┐¤ü߯Ě╬▒] (├Änv) 1 Termen. 2 (Spc) Termen de plat─â Si: scaden╚Ť─â.[1] modificat─â
DIOR├ŹE, diorii, s. f. (├Änv.) Termen de plat─â; scaden╚Ť─â, soroc. [Pr.: di-o-] ÔÇô Din ngr. dior├şa.
DIOR├ŹE, diorii, s. f. (Grecism ├«nv.) Termen de plat─â; scaden╚Ť─â, soroc. [Pr.: di-o-] ÔÇô Din ngr. dior├şa.
dior├şe (├«nv.) (di-o-) s. f., art. dior├şa, g.-d. art. dior├şei; pl. dior├şi, art. dior├şile
dior├şe s. f. (sil. di-o-), art. dior├şa, g.-d. art. dior├şei; pl. dior├şi, art. dior├şile
DIOR├ŹE s. v. scaden╚Ť─â, termen.
dior├şe (dior├şi), s. f. ÔÇô Termen, soroc. Ngr. ╬┤╬╣╬┐¤ü╬»╬▒ (G├íldi 172; Tiktin). Sec. XIX, ├«nv.
diorie f. termen de plat─â (vorb─â juridic─â din epoca fanariot─â): s─â-╚Ťi fac zapis cu diorie? [Gr. mod.].
dior├şe f. (ngr. dioria). Flm. Termin, vadea, soroc.
diorie s. v. SCADENȚĂ. TERMEN.

Diorie dex online | sinonim

Diorie definitie

Intrare: diorie
diorie substantiv feminin
  • silabisire: di-o-