Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru dionisiac

dionisiac, ~─â [At: ROM. LIT. 4231/40 / S: ~izi~, ~nys~ / P: di-o-ni-si-ac / Pl:[1] ~aci, ~ace / E: fr dionysiaque] 1-2 sfp, a (╚ś├«s jocurile sau s─ârb─âtorile sau serb─ârile) ~ace (Serb─âri ├«n Grecia antic─â) organizate ├«n cinstea lui Dionysos. 3 a Care are leg─âtur─â cu cultul lui Dionysos Si: bahic. 4 a Referitor la Dionysos Si: bahic. 5 a (├Än art─â ╚Öi cultur─â) Care are o atitudine afectiv─â ce exprim─â impulsurile ira╚Ťionale ale vie╚Ťii Si: extatic, pasionat, (rar) dionisic (1). 6 s (Rar) Caracter pasionat Si: dionisic (2). 7 sfp Dionisii. corectat─â
DIONISI├üC, -─é, dionisiaci, -ce, adj. 1. (├Än sintagma) S─ârb─âtorile (sau serb─ârile) dionisiace (╚Öi substantivat, f. pl.) = serb─âri organizate ├«n Grecia antic─â ├«n cinstea zeului Dionysos. 2. (├Än opozi╚Ťie cu apolinic) Care are o atitudine afectiv─â cu impulsuri pasionale, exaltate sau ira╚Ťionale. [Pr.: di-o-ni-si-ac] ÔÇô Din fr. dionysiaque.
DIONISI├üC, -─é, dionisiaci, -ce, adj. 1. (├Än sintagma) S─ârb─âtorile (sau serb─ârile) dionisiace (╚Öi substantivat, f. pl.) = serb─âri organizate ├«n Grecia antic─â ├«n cinstea zeului Dionysos. 2. (├Än art─â ╚Öi cultur─â) Care are o atitudine de extaz, de zbucium, plin─â de pasiuni. [Pr.: di-o-ni-si-ac] ÔÇô Din fr. dionysiaque.
DIONISI├üC, -─é, dionisiaci, -e, adj. Care e ├«n leg─âtur─â cu cultul lui Dionisos; bahic. ÔÇô Pronun╚Ťat: di-o-.
dionisiác (di-o-, -si-ac) adj. m., pl. dionisiáci; f. dionisiácă, pl. dionisiáce
dionisiác adj. m. (sil. di-o-, -si-ac), pl. dionisiáci; f. sg. dionisiácă, pl. dionisiáce
DIONISIÁC adj. bahic. (Serbările ~.)
DIONISI├üC, -─é adj. 1. Referitor la Dionysos; zbuciumat, plin de fervoare; bahic. 2. (Fil. op. apolinic) Termen folosit de Nietzsche pentru a denumi o atitudine afectiv─â, exprim├ónd impulsurile ira╚Ťionale ale vie╚Ťii; extatic, pasionat, zbuciumat. [Pron. di-o-ni-si-ac. / < fr. dionysiaque, cf. lat. dionysiacus, gr. dionysiakos < Dionysos ÔÇô zeul vinului la vechii greci].
DIONISIACE s.f.pl. Dionisii. [Cf. fr. dionysiaque].
DIONISI├üC, -─é adj. 1. referitor la Dionysos; extatic, pasionat, plin de fervoare; dionisian. ÔÖŽ serb─âri ~e = dionisii. 2. (la Nietzsche) care desemneaz─â predominan╚Ťa impulsiv─â a pasiunilor, a sim╚Ťurilor dezl─ân╚Ťuite, be╚Ťia extatic─â. (< fr. dionysiaque, lat. dionysiacus, gr. dionysiakos)
DIONISI├üC ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ╚Ťine de Dionisos (Bachus), zeul vinului ╚Öi al vi╚Ťei de vie; propriu lui Dionisos; bahic. 2) Care este propriu inspira╚Ťiei, entuziasmului; care exprim─â st─âri pasionale, zbucium sufletesc etc. Art─â ~c─â. [Sil. -si-ac] /<fr. dionisiaque
DIONISIÁCE f. pl. (în Grecia antică) Serbări organizate în cinstea zeului Dionisos. [Sil. di-o-ni-si-a-] /<fr. dionisiaque
* dionisi├íc, -─â ╚Öi (dup─â fr.) -zi├íc, -─â adj. (vgr. dionysiak├│s, lat. dionysiacus). Bachic, relativ la Dionysos. S.f. pl. Ni╚Öte S─ârb─âtor─ş celebrate de vechi─ş Grec─ş ├«n onoarea lu─ş Dionysos (Bacu).
DIONISIAC adj. bahic. (Serb─ârile ~.)

Dionisiac dex online | sinonim

Dionisiac definitie

Intrare: dionisiac
dionisiac adjectiv
  • silabisire: di-o-, -si-ac