diecezán, ~ă a [At: RUS, I.I, 150/11 / V: dioc~ / P: di-e~ / Pl: ~i, ~e / E: dieceză + -an cf fr diocésain] 1 Care aparține unei dieceze Si: eparhial, (îvr) diecezanesc (1). 2 Care ține de dieceză Si: eparhial, (îvr) diecezanesc (2). 3 Referitor la dieceză Si: eparhial, (îvr) diecezanesc (3).

diocezán, ~ă a vz diecezan

DIECEZÁN, -Ă, diecezani, -e, adj. (Bis.) Eparhial. [Pr.: di-e-. – Var.: diocezán, -ă adj.] – Din fr. diocésain.

DIOCEZÁN, -Ă adj. v. diecezan.

DIECEZÁN, -Ă, diecezani, -e, adj. (Bis.) Eparhial. [Pr.: di-e-. – Var.: diocezán, -ă adj.] – Din fr. diocésain.

DIOCEZÁN, -Ă adj. v. diecezan.

!diecezán/diocezán (di-e-/di-o-) adj. m., pl. diecezáni/ diocezáni; f. diecezánă/diocezánă, pl. diecezáne/diocezáne

diocezán v. diecezán

diecezán adj. m. (sil. di-e-), pl. diecezáni; f. sg. diecezánă, pl. diecezáne

DIECEZÁN adj. v. episcopal.

DIECEZÁN, -Ă adj. v. diocezan [în DN].

DIOCEZÁN, -Ă adj. (Rar) De dioceză, al diocezei. [Var. diecezan, -ă adj. / < fr. diocésain].

DIECEZÁN, -Ă adj. de dieceză (2), al diecezei. (după fr. diocésain)

diocezan a. eparhial.

* diecezán, -ă adj. (d. dieceză). De dieceză, de eparhie.

DIECEZAN adj. (BIS.) eparhial, episcopal, (înv.) pastoral, vlădicesc. (Adunare ~.)