Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

25 defini╚Ťii pentru diocez─â

diec├ęz─â sf [At: SUCIU, S. 10/10 / V: dioc~, (├«vr) ~e╚Ť├ęz sn, ~e╚Ť├ęz─â / P: di-e~ / Pl: ~e / E: fr dioc├Ęse, ger Di├Âzese, lat diocesia] Unitate ecleziastic─â condus─â de un episcop sau de un arhiepiscop Si: eparhie.
dioc├ęz─â sf vz diecez─â
DIEC├ëZ─é, dieceze, s. f. (Bis.) Eparhie. [Pr.: di-e-. ÔÇô Var.: dioc├ęz─â s. f.] ÔÇô Din fr. dioc├Ęse, lat. dioecesis.
DIOCÉZĂ s. f. v. dieceză.
DIEC├ëZ─é, dieceze, s. f. (Bis.) Eparhie. [Pr.: di-e-. ÔÇô Var.: dioc├ęz─â s. f.] ÔÇô Din fr. dioc├Ęse, lat. dioecesis.
DIOCÉZĂ s. f. v. dieceză.
DIEC├ëZ─é, dieceze, s. f. (Transilv. ╚Öi Bucov.) Eparhie. Dieceza Oradea. ÔÇô Pronun╚Ťat: di-e-. ÔÇô Variant─â: dioc├ęz─â s. f.
DIOCÉZĂ s. f. v. dieceză.
!diec├ęz─â/dioc├ęz─â (di-e-/di-o-) s. f., g.-d. art. diec├ęzei/dioc├ęzei; pl. diec├ęze/dioc├ęze
dioc├ęz─â v. diec├ęz─â
diec├ęz─â s. f. (sil. di-e-), g.-d. art. diec├ęzei; pl. diec├ęze
DIECÉZĂ s. v. episcopie.
DIECÉZĂ s.f. v. dioceză [în DN].
DIOC├ëZ─é s.f. 1. Fiecare dintre cele 14 provincii ale Imperiului roman (din sec. IV). 2. Regiune de sub jurisdic╚Ťia unui episcop sau a unui arhiepiscop catolic. [Var. diecez─â s.f. / < fr. dioc├Ęse, cf. lat. dioecesis, gr. dioikesis ÔÇô conducere].
DIEC├ëZ─é s. f. diocez─â (2). (dup─â fr. dioc├Ęse)
DIOC├ëZ, -─é s. m. f. credincios al unei dioceze. (< fr. dioc├ęsain)
DIOC├ëZ─é s. f. 1. fiecare dintre cele 14 provincii ale Imperiului Roman (din sec. IV), create de Diocle╚Ťian. 2. circumscrip╚Ťie ecleziastic─â condus─â de un (arhi)episcop; diecez─â, eparhie. (< fr. dioc├Ęse, lat. diocesis, gr. dioikesis)
DIECÉZĂ ~e f. Unitate administrativă bisericească, condusă de un episcop; episcopie. [Sil. di-e-] /<fr. diocese, lat. dioecesis
DIOCÉZĂ ~e f. 1) Fiecare din diviziunile administrative ale Imperiului Roman târziu. 2) v. DIECEZĂ. [Sil. di-o-] /<fr. diocese, lat. dioecesis
diocez─â f. eparhie.
* diec├ęz─â f., pl. e (lat. dioec├ęsis, d. vgr. dioikesis, care vine d. dioik├ęo, guvernez; o├«kos, locuin╚Ť─â. V. dichisesc, paroh, vecin). Fiecare din cele pa─ş-spre-zece provinci─ş ale imperiulu─ş roman ├«n sec. IV dup─â Hr. Az─ş, eparhie. ÔÇô ╚śi dioc├ęz─â (fr. dioc├Ęse, it. di├│cesi, mlat. dioc├ęsis).
* dioc├ęz─â V. diecez─â.
DIECEZĂ s. (BIS.) eparhie, episcopat, episcopie, (înv.) vlădicie.
DIOC├ëZ─é (< fr.). s. f. 1. Diviziune teritorial-administrativ─â a Imp. Roman t├órziu, creat─â printr-o reform─â ini╚Ťiat─â de ├«mp─âratul Diocle╚Ťian. Au fost ├«nfiin╚Ťate 12 d. ├«mp─âr╚Ťite la r├óndul lor ├«n peste 100 de provincii, conduse fiecare de un magistrat cu atribu╚Ťii administrative ╚Öi militare, numit vicarius. 2. (├Äncep├ónd din Ev. med. ├«n Europa Apusean─â) Circumscrip╚Ťie ecleziastic─â condus─â de un episcop sau arhiepiscop; diecez─â, eparhie.
diec├ęz─â, dieceze s. f. 1. Circumscrip╚Ťie administrativ─â ├«n Imperiul roman, care grupa mai multe provincii. 2. (Bis.) Teritoriu supus jurisdic╚Ťiei unei episcop sau arhiepiscop catolic. 3. Eparhie ortodox─â. [Var.: dioc├ęz─â s. f.] ÔÇô Din fr. dioc├Ęse, lat. diocesis.

Diocez─â dex online | sinonim

Diocez─â definitie

Intrare: diecez─â
diecez─â substantiv feminin
  • silabisire: di-e-
diocez─â
Intrare: diocez
diocez
Intrare: diocez─â
diocez─â