dinozáur sm [At: CADE / P: ~a-ur / Pl: ~i / E: fr dinosaure, it dinosaura] Reptilă fosilă uriașă din ordinul dinozaurienilor (1).

DINOZÁUR, dinozauri, s. m. Reptilă fosilă uriașă din ordinul dinozaurienilor. [Pr.: -za-ur] – Din fr. dinosaure, it. dinosauro.

DINOZÁUR, dinozauri, s. m. Reptilă fosilă uriașă din ordinul dinozaurienilor. [Pr.: -za-ur] – Din fr. dinosaure, it. dinosauro.

DINOZÁUR, dinozauri, s. m. Șopîrlă uriașă din ordinul fosil al dinozaurienilor.

dinozáur (-za-ur) s. m., pl. dinozáuri

dinozáur s. m. (sil. -za-ur), pl. dinozáuri

DINOZÁUR s. (GEOL.) dinozaurian.

DINOZÁUR s.m. Reptilă din ordinul dinozaurienilor. [Pron. -za-ur. / < fr. dinosaurien, cf. gr. deinos – groaznic, sauros – șopârlă].

DINOZÁUR s. m. reptilă din ordinul dinozaurienilor. (< fr. dynosaure, it. dinosauro)

DINOZÁUR ~i m. Reptilă fosilă uriașă din era mezozoică. [Sil. -za-ur] /<fr. dinosaure, it. dinosauro

DINO-1 (DEINO-) „uriaș, teribil, groaznic”. ◊ gr. deinos „teribil, groaznic” > fr. dino-, it. id., engl. id. > rom. dino- și deino-. □ ~ceras (v. -ceras), s. m., mamifer fosil asemănător cu rinocerul, avînd caninii foarte dezvoltați și purtînd pe cap trei perechi de proeminențe osoase; ~teriu (v. -teriu), s. m., gen de mamifere fosile neogene proboscidiene, cu doi fildeși fixați pe maxilarul inferior; ~zaur (v. -zaur), s. m., reptilă fosilă uriașă care a trăit în era secundară.

dinozaur, dinozauri s. m. (pub., peior.) persoană / formațiune / regim anacronic(ă).