dineu definitie

12 definiții pentru dineu

dinéu sn [At: TDRG / Pl: ~ri, ~ee / E: fr dîner] 1 Masă de seară (în special de gală). 2 (Îs) ~ oficial Dineu (1) oferit în cinstea unor personalități (politice), șefi de stat etc. 3 (Spc) Banchet oferit seara.
DINÉU, dineuri, s. n. Masă de seară (de gală). [Pl. și: dinee] – Din fr. dîner.
DINÉU, dineuri, s. n. Masă de seară (în special de gală). [Pl. și: dinée] – Din fr. dîner.
DINÉU, dineuri, s. n. (Franțuzism) Masa de seară, cină; masă de gală oferită seara. Lasă-i de capul lor. Ăsta-i hazul dineului la măsuțe separate. CAMIL PETRESCU, T. I 455.
dinéu s. n., art. dinéul; pl. dinéuri
dinéu s. n., art. dinéul; pl. dinéuri
DINÉU s.n. Masă festivă de seară, cină; (spec.) banchet oferit seara. [< fr. diner].
DINÉU s. n. masă festivă de seară, cină; (spec.) banchet oferit seara. (< fr. dîner)
dinéu (-úri), s. n. – Cină, masă de seară. Fr. diner.
DINÉU ~ri n. 1) Masă de seară; cină. 2) Masă de gală oferită seara. [Sil. di-neu] /<fr. diner
dineu n. 1. mâncare între 5 și 7 ore seara; 2. ospăț mare dat la acea oră (= fr. dîner).
* dinéŭ n., pl. urĭ (fr. diner și dîné, prînz și cină, d. dîner [de unde și engl. to dine], var. din déjeuner, a prînzi, d. lat. dis-jejunare; it. desinare. V. dejun, ajun). Barb. Cină, ospăț de seară saŭ de noapte.

dineu dex

Intrare: dineu (pl. -ee)
dineu pl. -ee
Intrare: dineu (pl. -ri)
dineu pl. -ri substantiv neutru