dinatron definitie

7 definiții pentru dinatron

dinatrón sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: eg, fr dynatron] (Elt) Efect care se manifestă prin micșorarea curentului anodic ca urmare a emisiei secundare la tetrode.
DINATRÓN s. n. (Electron.) (În sintagma) Efect dinatron = scădere a curentului între doi electrozi ai unui tub electronic la creșterea tensiunii dintre ei. – Din engl., fr. dynatron.
DINATRÓN s. n. (Electron.) Efect care se manifestă prin micșorarea curentului anodic ca urmare a emisiei secundare la tetrode. – Din engl., fr. dynatron.
dinatrón s. n.
DINATRÓN s.n. (Fiz.) Tub electronic care se comportă ca și când ar avea o rezistență negativă. [< fr. dynatron].
DINATRÓN s. n. 1. tub electronic care se comportă ca și când ar avea o rezistență negativă. 2. efect care se manifestă prin micșorarea curentului anodic ca urmare a emisiei secundare la tetrode. (< engl., fr. dynatron)
DINATRÓN (< fr. {i}) subst. Efect ~ = scăderea curentului stabilit între doi electrozi ai unui tub electronic la creșterea, între anumite limite, a tensiunii dintre ei, datorită emisiei secundare de electroni de către electrodul pozitiv. Oscilator ~ = oscilator electronic care utilizează în principiu un d. al unui tub electronic.

dinatron dex

Intrare: dinatron
dinatron substantiv neutru