Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru dinatron

dinatrón sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: eg, fr dynatron] (Elt) Efect care se manifestă prin micșorarea curentului anodic ca urmare a emisiei secundare la tetrode.
DINATR├ôN s. n. (Electron.) (├Än sintagma) Efect dinatron = sc─âdere a curentului ├«ntre doi electrozi ai unui tub electronic la cre╚Öterea tensiunii dintre ei. ÔÇô Din engl., fr. dynatron.
DINATR├ôN s. n. (Electron.) Efect care se manifest─â prin mic╚Öorarea curentului anodic ca urmare a emisiei secundare la tetrode. ÔÇô Din engl., fr. dynatron.
dinatr├│n s. n.
DINATR├ôN s.n. (Fiz.) Tub electronic care se comport─â ca ╚Öi c├ónd ar avea o rezisten╚Ť─â negativ─â. [< fr. dynatron].
DINATR├ôN s. n. 1. tub electronic care se comport─â ca ╚Öi c├ónd ar avea o rezisten╚Ť─â negativ─â. 2. efect care se manifest─â prin mic╚Öorarea curentului anodic ca urmare a emisiei secundare la tetrode. (< engl., fr. dynatron)
DINATRÓN (< fr. {i}) subst. Efect ~ = scăderea curentului stabilit între doi electrozi ai unui tub electronic la creșterea, între anumite limite, a tensiunii dintre ei, datorită emisiei secundare de electroni de către electrodul pozitiv. Oscilator ~ = oscilator electronic care utilizează în principiu un d. al unui tub electronic.

Dinatron dex online | sinonim

Dinatron definitie

Intrare: dinatron
dinatron substantiv neutru