dinamográmă sf [At: DN3 / Pl: ~me / E: fr dynamogramme] Diagramă obținută la dinamograf.

dinamográmă s. f., pl. dinamográme

DINAMOGRÁMĂ s.f. Grafic obținut cu un dinamograf. [< fr. dynamogramme, cf. gr. dynamis – forță, gramma – scriere].

DINAMOGRÁMĂ s. f. diagramă obținută la dinamograf. (< fr. dynamogramme)

DINAMO- „forță, energie, putere, dinamic, energetic”. ◊ gr. dynamis „forță, putere” > fr. dynamo-, germ. id., engl. id., it. dinamo- > rom. dinamo-. □ ~cor (v. -cor), adj., (despre o plantă) care prezintă dinamocorie; ~corie (v. -corie2), adj., s. f., răspîndire a semințelor sau a sporilor printr-un mecanism propriu plantei respective; ~gen (v. -gen1), adj., 1. Care creează sau care generează energie. 2. (Despre stimuli) Care are proprietatea de a dinamiza organismul și de a-i spori capacitatea de acțiune; ~geneză (v. -geneză), s. f., 1. Producere de energie sau de forță. 2. Proces de producere a senzațiilor, sentimentelor sau ideilor care augmentează tonusul vital uman; ~genie (v. -genie1), s. f., 1. Mod de dezvoltare și creștere a activității unui organism, organ, celulă etc. 2. Acțiune biologică normală sau patologică prin care o activitate psihologică este imediat augmentată; ~graf (v. -graf), s. n., instrument care servește la înregistrarea forței musculare; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă obținută la dinamograf; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază forțele, considerate în abstract; ~metrie (v. -metrie1), s. f., măsurare a forței cu ajutorul dinamometrului; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument utilizat la măsurarea forțelor.