Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

32 defini╚Ťii pentru dinamic─â

din├ímic, ~─â [At: TDRG / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dynamique] 1 a (Mec) De mi╚Öcare. 2 a De for╚Ť─â. 3 Privitor la mi╚Öcare. 4 a Privitor la for╚Ť─â. 5 a Plin de ac╚Ťiune Si: activ. 6 a Care este ├«n continu─â (╚Öi intens─â) mi╚Öcare, evolu╚Ťie. 7 a Care este foarte rapid. 8 a (├Äs) Verb reflexiv ~ Verb reflexiv care exprim─â o ac╚Ťiune realizat─â cu participarea intens─â sau cu un interes special din partea subiectului. 9 a (D. oameni) Care dovede╚Öte for╚Ť─â vital─â, putere de a se afirma ╚Öi de a ac╚Ťiona Si: energic. 10 sf Parte a mecanicii care studiaz─â legile mi╚Öc─ârii corpurilor ╚Ťin├ónd seama de masele lor ╚Öi de for╚Ťele care se exercit─â asupra lor. 11 sf (Teh) Raport ├«ntre valorile maxime ╚Öi minime ale unui semnal. 12 sf Dezvoltare intens─â. 13 sf Schimbare continu─â. 14 sf (├Äs) ~ca popula╚Ťiei Totalitatea schimb─ârilor (cantitative) care au loc ├«n cadrul unei unit─â╚Ťi de popula╚Ťie.
dinamo-el├ęctric, ~─â a [At: CADE / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dynamo-├ęlectrique] 1 Care transform─â energia mecanic─â ├«n energie electric─â. 2 Privitor la transformarea energiei mecanice ├«n energie electric─â.
DIN├üMIC, -─é, dinamici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. (Mec.) De mi╚Öcare, de for╚Ť─â; privitor la mi╚Öcare, la for╚Ť─â. 2. Plin de mi╚Öcare, de ac╚Ťiune, activ; care este ├«n continu─â (╚Öi intens─â) mi╚Öcare, evolu╚Ťie; care se desf─â╚Öoar─â rapid. ÔŚŐ Verb reflexiv dinamic = verb reflexiv a c─ârui ac╚Ťiune se face cu participarea intens─â sau cu un interes special din partea subiectului. El se g├ónde╚Öte. Ea ├«╚Öi aminte╚Öte. ÔÖŽ (Despre oameni) Care dovede╚Öte for╚Ť─â vital─â, putere de a se afirma ╚Öi de a ac╚Ťiona; energic. II. S. f. 1. Parte a mecanicii care studiaz─â mi╚Öcarea corpurilor sub ac╚Ťiunea diferitelor for╚Ťe. 2. (Tehn.) Raport ├«ntre valorile maxime ╚Öi minime ale unui semnal. 3. Dezvoltare intens─â, schimbare continu─â, bog─â╚Ťie de mi╚Öcare. ÔŚŐ Dinamica popula╚Ťiei = totalitatea schimb─ârilor (cantitative) care au loc ├«n cadrul unei unit─â╚Ťi de popula╚Ťie. ÔÇô Din fr. dynamique.
DIN├üMO-EL├ëCTRIC, -─é, dinamo-electrici, -ce, adj. Care transform─â energia mecanic─â ├«n energie electric─â, privitor la aceast─â transformare. ÔÇô Din fr. dynamo-├ęlectrique.
DIN├üMIC, -─é, dinamici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. (Mec.) De mi╚Öcare, de for╚Ť─â; privitor la mi╚Öcare, la for╚Ť─â. 2. Plin de mi╚Öcare, de ac╚Ťiune, activ; care este ├«n continu─â (╚Öi intens─â) mi╚Öcare, evolu╚Ťie; care se desf─â╚Öoar─â rapid. ÔŚŐ Verb reflexiv dinamic = verb reflexiv care exprim─â o ac╚Ťiune ce se face cu participarea intens─â sau cu un interes special din partea subiectului. El se g├ónde╚Öte. Ea ├«╚Öi aminte╚Öte. ÔÖŽ (Despre oameni) Care dovede╚Öte for╚Ť─â vital─â, putere de a se afirma ╚Öi de a ac╚Ťiona; energic. II. S. f. 1. Parte a mecanicii care studiaz─â legile mi╚Öc─ârii corpurilor ╚Ťin├ónd seama de masele lor ╚Öi de for╚Ťele care se exercit─â asupra lor. 2. (Tehn.) Raport ├«ntre valorile maxime ╚Öi minime ale unui semnal. 3. Dezvoltare intens─â, schimbare continu─â, bog─â╚Ťie de mi╚Öcare. ÔŚŐ Dinamica popula╚Ťiei = totalitatea schimb─ârilor (cantitative) care au loc ├«n cadrul unei unit─â╚Ťi de popula╚Ťie. ÔÇô Din fr. dynamique.
DIN├üMO-EL├ëCTRIC, -─é, dinamo-electrici, -ce, adj. Care transform─â energia mecanic─â ├«n energie electric─â, privitor la aceast─â transformare. ÔÇô Din fr. dynamo-├ęlectrique.
DIN├üMIC, -─é, dinamici, -e, adj. 1. (Mec.; ├«n opozi╚Ťie cu static) De mi╚Öcare ╚Öi de for╚Ť─â, privitor la mi╚Öcare ╚Öi la for╚Ť─â. O for╚Ť─â se poate m─âsura at├«t prin efectul ei dinamic, c├«t ╚Öi prin cel static. 2. Plin de mi╚Öcare, de ac╚Ťiune, activ. Dezvoltarea crea╚Ťiei populare a c─âp─âtat un ritm deosebit de dinamic la popoarele libere. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 1/1. Aceste mari ├«ntinderi ├«nsufle╚Ťite alc─âtuiesc trecerii Oltului un ultim defileu dinamic. BOGZA, C. O. 112. ÔŚŐ (Gram.) Verb reflexiv dinamic = verb reflexiv a c─ârui ac╚Ťiune se face cu participarea intens─â sau cu un interes special din partea subiectului. ┬źA se g├«ndi┬╗ este un verb reflexiv dinamic, ceea ce se vede clar dac─â ├«l compar─âm cu ┬źa g├«ndi┬╗. ÔÖŽ (Despre oameni ╚Öi manifest─ârile lor) Care dovede╚Öte for╚Ť─â vital─â, putere de a se afirma ╚Öi de a ac╚Ťiona; energic, ├«ntreprinz─âtor.
DIN├üMIC─é s. f. 1. Parte a mecanicii care studiaz─â legile mi╚Öc─ârii corpurilor ╚Ťin├«nd seam─â de for╚Ťele care se exercit─â asupra lor. 2. Dezvoltare intens─â, schimbare continu─â, bog─â╚Ťie de mi╚Öcare. Privirea autorului dramatic trebuie... s─â surprind─â dinamica dialectic─â a vie╚Ťii. CAMIL PETRESCU, T. III 496.
dinámic adj. m., pl. dinámici; f. dinámică, pl. dinámice
dinámică s. f., g.-d. art. dinámicii
dinámic adj. m., pl. dinámici; f. sg. dinámică, pl. dinámice
dinámică s. f., g.-d. art. dinámicii
din├ímo-el├ęctric adj. Ôćĺ electric
DINÁMIC adj. 1. activ. (Un temperament ~.) 2. v. energic.
Dinamic Ôëá static, fix, stabil, imobil
DIN├üMIC, -─é adj. 1. De mi╚Öcare ╚Öi de for╚Ť─â, referitor la mi╚Öcare ╚Öi la for╚Ť─â. 2. Plin de mi╚Öcare, de ac╚Ťiune; activ. ÔÖŽ (Fig.) Energic, ├«ntreprinz─âtor. [Cf. fr. dynamique, it. dinamico].
DIN├üMIC─é s.f. 1. Ramur─â a mecanicii care studiaz─â legile mi╚Öc─ârii corpurilor ╚Öi for╚Ťele care ac╚Ťioneaz─â asupra lor. 2. Procesul de dezvoltare a unor fenomene sub ac╚Ťiunea anumitor factori; mi╚Öcare, schimbare. 3. Ansamblul nuan╚Ťelor utilizate ├«n muzic─â, tot ce se refer─â la intensitatea (for╚Ťa) emiterii sunetelor. [< fr. dynamique, cf. gr. dynamis ÔÇô for╚Ť─â].
DINAMO-EL├ëCTRIC adj.n. Principiu dinamo-electric = principiu de baz─â ├«n exploatarea magnetismului pentru producerea curentului ├«n motoarele tip dinam. [Cf. fr. dynamo-├ęlectrique].[1]
DIN├üMIC, -─é I. adj. 1. referitor la mi╚Öcare, la for╚Ť─â. 2. plin de mi╚Öcare, de for╚Ť─â; activ. ÔŚŐ (fig.; despre oameni) energic, ├«ntreprinz─âtor. II. s. f. 1. parte a mecanicii care studiaz─â mi╚Öcarea corpurilor ╚Öi for╚Ťele care ac╚Ťioneaz─â asupra lor. 2. proces de dezvoltare a unor fenomene sub ac╚Ťiunea anumitor factori; mi╚Öcare, schimbare. ÔÖŽ ─â popula╚Ťiei = totalitatea schimb─ârilor cantitative suferite de o popula╚Ťie. 3. totalitatea no╚Ťiunilor legate de intensitatea sonorit─â╚Ťii muzicale. ÔŚŐ disciplin─â care studiaz─â aceste no╚Ťiuni. 4. (tehn.) raport ├«ntre valorile maxime ╚Öi cele minime ale unui semnal. (< fr. dynamique)
DINAMO-EL├ëCTRIC, -─é adj. (despre ma╚Öini) care transform─â energia mecanic─â ├«n energie electric─â, sub form─â de curent continuu. ÔŚŐ principiu ~ = principiu de baz─â ├«n exploatarea magnetismului, pentru producerea curentului ├«n motoarele tip dinam. (< fr. dynamo-├ęlectrique)
DIN├üMIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ╚Ťine de dinamic─â; propriu dinamicii. Electricitate ~c─â. Procedeu ~. 2) Care v─âde╚Öte mi╚Öcare continu─â; cu proprietatea de a se mi╚Öca permanent. Alternan╚Ť─â ~c─â. 3) (despre persoane) Care manifest─â mult─â for╚Ť─â vital─â; cu spirit de ac╚Ťiune pronun╚Ťat; activ. /<fr. dynamique
DIN├üMIC─é f. 1) Ramur─â a mecanicii care se ocup─â cu studiul mi╚Öc─ârii corpurilor ├«n raport cu for╚Ťele ce o condi╚Ťioneaz─â. 2) Proces de evolu╚Ťie a unui fenomen; schimbare continu─â. ~a rela╚Ťiilor sociale. 3) biol.: ~a popula╚Ťiei totalitate a schimb─ârilor cantitative suferite de o popula╚Ťie de plante sau de animale. /<fr. dinamique
dinamic a. 1. privitor la dinamic─â; 2. care lucreaz─â prin for╚Ťa intern─â.
dinamic─â f. partea mecanicei care studiaz─â mi╚Öc─ârile ├«n raport cu for╚Ťele lor.
electro-dinamic─â f. partea fizicei care trateaz─â despre ac╚Ťiunea reciproc─â a curen╚Ťilor electrici ╚Öi ac╚Ťiunea acestora asupra magne╚Ťilor.
* din├ímic, -─â adj. (vgr. dynamik├│s, puternic, s. d├Żnamis, putere). Relativ la for╚Ť─â: unitate dinamic─â. S.f. Acea parte a mecanici─ş care calculeaz─â mi╚Öc─ârile ╚Öi puterile ca fenomene ale naturi─ş materiale. V. cinematic─â.
*termo-din├ímic─â f., pl. e ╚Öi ─ş (vgr. therm├│s, cald, ╚Öi dinamic). Partea fizici─ş care trateaz─â despre rela╚Ťiunile dintre fenomenele mecanice ╚Öi cele calorice.
DINAMIC adj. 1. activ. (Un temperament ~.) 2. energic. (Un om ~.)
dinamic─â (< gr. ╬┤¤Ź╬Ż╬▒╬╝╬╣¤â [dynamis], ÔÇ×putereÔÇŁ) 1. Nuan╚Ťarea intensit─â╚Ťii (2) sonore. Practic, orice execu╚Ťie muzical─â are o d., spontan─â sau con╚Ötient─â, constant─â sau schimb─âtoare; schimb─ârile d. pot fi treptate sau subite. O schimbare d. subit─â se produce ori de c├óte ori o surs─â sonor─â de o intensitate relativ puternic─â alterneaz─â cu una mai slab─â (de ex. responsorium-versus*, tutti*solo*). Primele indica╚Ťii dinamice (G. Gabrieli, Sonata pian e forte, 1597) contureaz─â o asemenea d. ÔÇ×de teras─âÔÇŁ, pe alocuri ├«ns─â f─âr─â s─â se schimbe, concomitent cu schimbarea d., pianissimo*, apare ├«n cadrul d. de teras─â, caracteristic─â pentru ├«ntregul baroc*, drept ecou* ├«n cadrul sec╚Ťiunilor piano*, contrastante la r├óndul lor cu sec╚Ťiunile forte*. ├Än cursul sec. 18 apar indica╚Ťiile dinamice mai diferen╚Ťiate ca meno piano, poco piano, mezzoforte*, quasi forte etc. precum ╚Öi indica╚Ťiile referitoare la o singur─â not─â* (ex. sforzando*) exploat├óndu-se din ce ├«n ce mai larg ╚Öi schimb─ârile dinamice treptate (notoriul ÔÇ×crescendo* mannheimez*ÔÇŁ). Procesul de diferen╚Ťiere a d. culmineaz─â ├«n romantismul* t├órziu (gama nuan╚Ťelor dinamice folosite de Ceaikovski se extinde de la fffff la ppppp!) ╚Öi ├«n crea╚Ťia unor compozitori ai sec. 20, printre care se num─âr─â ╚Öi Enescu. Tratarea intensit─â╚Ťii drept unul dintre parametrii* principali ai muzicii ca ╚Öi serializarea (v. serialism) acesteia (O. Messiaen, P. Boulez, K. Stockhausen) constituie aportul cel mai substan╚Ťial al muzicii contemporane la istoria d. (1). Termenul a fost adoptat, probabil, de H.G. N├Ągel (1810). D. a fost ├«ntemeiat─â de H. Riemann (Musikalische Dynamik und Agogik, 1884), care trata d. ├«n str├óns─â corela╚Ťie cu agogica*.
dinamice, indica╚Ťii ╚Öi semne ~, Forte* ╚Öi derivatele sale (f, ff, fff, ffff, fffff) indic─â nuan╚Ťe (relativ) tari; piano* ╚Öi derivatele sale (p, pp, ppp) nuan╚Ťe slabe; mezza voce*, mezzoforte* (mf), mezzopiano (mp), poco forte, poco piano nuan╚Ťe medii, intermediare, pi├╣ forte ╚Öi pi├╣ piano nuan╚Ťe raportate la nuan╚Ťa precedent─â; crescendo* (cresc., <) ├«nt─ârirea treptat─â iar de(s)crescendo* sau diminuendo* (dim., ÔÇ║) sl─âbirea treptat─â a intensit─â╚Ťii*. (Sin.: semne de nuan╚Ť─â). D. care se refer─â la o singur─â not─â ca fortepiano* (fp), forzato*, sforzato sau sforzando* (fz, sf, sfz), forzatissimo (ffz), mezzofortepiano (mfp) sunt ├«n acela╚Öi timp ╚Öi indica╚Ťii de articulare*; rinforzando* (rf, rfz, rinf.), care indic─â un crescendo* energic ╚Öi rapid, pe o singur─â not─â sau pe un fragment muzical scurt, uneori apare ╚Öi ca sin. cu sforzato, iar calando*, deficiendo, morendo* ╚Öi smorzando* sunt indica╚Ťii comune dinamicii ╚Öi agogii*. Exist─â ╚Öi numeroase indica╚Ťii de tehnic─â instr. cu univoce implica╚Ťii dinamice: organo pleno*, sotto voce* con surdino, una corda* tutte le corde etc.
DIN├üMIC─é (< fr.) s. f. 1. Capitol al mecanicii care studiaz─â mi╚Öcarea corpurilor sub ac╚Ťiunea for╚Ťelor de diferite naturi care se exercit─â asupra lor. ÔŚŐ Dinamica fluidelor = capitol al mecanicii fluidelor care se ocup─â cu studiul fluidelor ├«n mi╚Öcare. Cuprinde ca ramuri aerodinamica ╚Öi hidrodinamica. Dinamica construc╚Ťiilor = capitol al mecanicii construc╚Ťiilor care studiaz─â oscila╚Ťiile construc╚Ťiilor la solicit─ârile dinamice, metodele de calcul ╚Öi procedeele de reducere a acestor oscila╚Ťii. 2. (TELEC.) Intervalul dintre intensitatea sonor─â maxim─â ╚Öi cea minim─â care intervine ├«n cursul vorbirii, al execu╚Ťiei unui program sonor, al unei transmisiuni etc., exprimat ├«n decibeli. 3. (MUZ.) Totalitatea indica╚Ťiilor privind intensitatea sonorit─â╚Ťii muzicale (ex. forte ╚Öi piano, crescendo ╚Öi descrescendo). 4. (GEOL.) D. extern─â = totalitatea proceselor geologice care au loc ├«n scoar╚Ťa terestr─â sau la suprafa╚Ťa ei sub ac╚Ťiunea unor factori externi (├«n special energia solar─â); ac╚Ťiunea d. e. tinde s─â niveleze relieful. D. intern─â = totalitatea proceselor geologice care au loc ├«n scoar╚Ťa terestr─â sau la suprafa╚Ťa ei sub ac╚Ťiunea unor factori interni (├«n special c─âldura intern─â a P─âm├óntului); ac╚Ťiunea d. i. tinde s─â creeze ╚Öi s─â accentueze neregularit─â╚Ťile reliefului. 5. (BIOL.) Dinamica popula╚Ťiei = totalitatea schimb─ârilor cantitative suferite de o popula╚Ťie de plante sau de animale. 6. (PSIH.) Dinamica grupurilor = a) ansamblul fenomenelor psiho-sociale specifice grupurilor mici ╚Öi al legilor care dirijeaz─â aceste fenomene; b) ansamblu de tehnici viz├ónd ameliorarea comportamentului unui individ prin intermediul grupului din care face parte. 7. Dezvoltare intens─â, schimbare continu─â, bog─â╚Ťie de mi╚Öcare.
DINÁMIC, -Ă adj. (cf. fr. dynamique, it. dinamico): în sintagmele accent dinamic și reflexiv dinamic (v.).

Dinamic─â dex online | sinonim

Dinamic─â definitie

Intrare: dinamic (adj.)
dinamic adj. adjectiv
Intrare: dinamo-electric
dinamo-electric adjectiv
electric adjectiv
dinamic adj. adjectiv
Intrare: dinamic─â
dinamic─â substantiv feminin