dinamic definitie

23 definiții pentru dinamic

dinámic, ~ă [At: TDRG / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dynamique] 1 a (Mec) De mișcare. 2 a De forță. 3 Privitor la mișcare. 4 a Privitor la forță. 5 a Plin de acțiune Si: activ. 6 a Care este în continuă (și intensă) mișcare, evoluție. 7 a Care este foarte rapid. 8 a (Îs) Verb reflexiv ~ Verb reflexiv care exprimă o acțiune realizată cu participarea intensă sau cu un interes special din partea subiectului. 9 a (D. oameni) Care dovedește forță vitală, putere de a se afirma și de a acționa Si: energic. 10 sf Parte a mecanicii care studiază legile mișcării corpurilor ținând seama de masele lor și de forțele care se exercită asupra lor. 11 sf (Teh) Raport între valorile maxime și minime ale unui semnal. 12 sf Dezvoltare intensă. 13 sf Schimbare continuă. 14 sf (Îs) ~ca populației Totalitatea schimbărilor (cantitative) care au loc în cadrul unei unități de populație.
dinamo-eléctric, ~ă a [At: CADE / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dynamo-électrique] 1 Care transformă energia mecanică în energie electrică. 2 Privitor la transformarea energiei mecanice în energie electrică.
DINÁMIC, -Ă, dinamici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. (Mec.) De mișcare, de forță; privitor la mișcare, la forță. 2. Plin de mișcare, de acțiune, activ; care este în continuă (și intensă) mișcare, evoluție; care se desfășoară rapid. ◊ Verb reflexiv dinamic = verb reflexiv a cărui acțiune se face cu participarea intensă sau cu un interes special din partea subiectului. El se gândește. Ea își amintește. ♦ (Despre oameni) Care dovedește forță vitală, putere de a se afirma și de a acționa; energic. II. S. f. 1. Parte a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor sub acțiunea diferitelor forțe. 2. (Tehn.) Raport între valorile maxime și minime ale unui semnal. 3. Dezvoltare intensă, schimbare continuă, bogăție de mișcare. ◊ Dinamica populației = totalitatea schimbărilor (cantitative) care au loc în cadrul unei unități de populație. – Din fr. dynamique.
DINÁMO-ELÉCTRIC, -Ă, dinamo-electrici, -ce, adj. Care transformă energia mecanică în energie electrică, privitor la această transformare. – Din fr. dynamo-électrique.
DINÁMIC, -Ă, dinamici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. (Mec.) De mișcare, de forță; privitor la mișcare, la forță. 2. Plin de mișcare, de acțiune, activ; care este în continuă (și intensă) mișcare, evoluție; care se desfășoară rapid. ◊ Verb reflexiv dinamic = verb reflexiv care exprimă o acțiune ce se face cu participarea intensă sau cu un interes special din partea subiectului. El se gândește. Ea își amintește. ♦ (Despre oameni) Care dovedește forță vitală, putere de a se afirma și de a acționa; energic. II. S. f. 1. Parte a mecanicii care studiază legile mișcării corpurilor ținând seama de masele lor și de forțele care se exercită asupra lor. 2. (Tehn.) Raport între valorile maxime și minime ale unui semnal. 3. Dezvoltare intensă, schimbare continuă, bogăție de mișcare. ◊ Dinamica populației = totalitatea schimbărilor (cantitative) care au loc în cadrul unei unități de populație. – Din fr. dynamique.
DINÁMO-ELÉCTRIC, -Ă, dinamo-electrici, -ce, adj. Care transformă energia mecanică în energie electrică, privitor la această transformare. – Din fr. dynamo-électrique.
DINÁMIC, -Ă, dinamici, -e, adj. 1. (Mec.; în opoziție cu static) De mișcare și de forță, privitor la mișcare și la forță. O forță se poate măsura atît prin efectul ei dinamic, cît și prin cel static. 2. Plin de mișcare, de acțiune, activ. Dezvoltarea creației populare a căpătat un ritm deosebit de dinamic la popoarele libere. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 1/1. Aceste mari întinderi însuflețite alcătuiesc trecerii Oltului un ultim defileu dinamic. BOGZA, C. O. 112. ◊ (Gram.) Verb reflexiv dinamic = verb reflexiv a cărui acțiune se face cu participarea intensă sau cu un interes special din partea subiectului. «A se gîndi» este un verb reflexiv dinamic, ceea ce se vede clar dacă îl comparăm cu «a gîndi». ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care dovedește forță vitală, putere de a se afirma și de a acționa; energic, întreprinzător.
dinámic adj. m., pl. dinámici; f. dinámică, pl. dinámice
dinámic adj. m., pl. dinámici; f. sg. dinámică, pl. dinámice
dinámo-eléctric adj. → electric
DINÁMIC adj. 1. activ. (Un temperament ~.) 2. v. energic.
Dinamic ≠ static, fix, stabil, imobil
DINÁMIC, -Ă adj. 1. De mișcare și de forță, referitor la mișcare și la forță. 2. Plin de mișcare, de acțiune; activ. ♦ (Fig.) Energic, întreprinzător. [Cf. fr. dynamique, it. dinamico].
DINAMO-ELÉCTRIC adj.n. Principiu dinamo-electric = principiu de bază în exploatarea magnetismului pentru producerea curentului în motoarele tip dinam. [Cf. fr. dynamo-électrique].[1]
DINÁMIC, -Ă I. adj. 1. referitor la mișcare, la forță. 2. plin de mișcare, de forță; activ. ◊ (fig.; despre oameni) energic, întreprinzător. II. s. f. 1. parte a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor și forțele care acționează asupra lor. 2. proces de dezvoltare a unor fenomene sub acțiunea anumitor factori; mișcare, schimbare. ♦ ă populației = totalitatea schimbărilor cantitative suferite de o populație. 3. totalitatea noțiunilor legate de intensitatea sonorității muzicale. ◊ disciplină care studiază aceste noțiuni. 4. (tehn.) raport între valorile maxime și cele minime ale unui semnal. (< fr. dynamique)
DINAMO-ELÉCTRIC, -Ă adj. (despre mașini) care transformă energia mecanică în energie electrică, sub formă de curent continuu. ◊ principiu ~ = principiu de bază în exploatarea magnetismului, pentru producerea curentului în motoarele tip dinam. (< fr. dynamo-électrique)
DINÁMIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de dinamică; propriu dinamicii. Electricitate ~că. Procedeu ~. 2) Care vădește mișcare continuă; cu proprietatea de a se mișca permanent. Alternanță ~că. 3) (despre persoane) Care manifestă multă forță vitală; cu spirit de acțiune pronunțat; activ. /<fr. dynamique
dinamic a. 1. privitor la dinamică; 2. care lucrează prin forța internă.
* dinámic, -ă adj. (vgr. dynamikós, puternic, s. dýnamis, putere). Relativ la forță: unitate dinamică. S.f. Acea parte a mecaniciĭ care calculează mișcările și puterile ca fenomene ale naturiĭ materiale. V. cinematică.
DINAMIC adj. 1. activ. (Un temperament ~.) 2. energic. (Un om ~.)
dinamice, indicații și semne ~, Forte* și derivatele sale (f, ff, fff, ffff, fffff) indică nuanțe (relativ) tari; piano* și derivatele sale (p, pp, ppp) nuanțe slabe; mezza voce*, mezzoforte* (mf), mezzopiano (mp), poco forte, poco piano nuanțe medii, intermediare, più forte și più piano nuanțe raportate la nuanța precedentă; crescendo* (cresc., <) întărirea treptată iar de(s)crescendo* sau diminuendo* (dim., ›) slăbirea treptată a intensității*. (Sin.: semne de nuanță). D. care se referă la o singură notă ca fortepiano* (fp), forzato*, sforzato sau sforzando* (fz, sf, sfz), forzatissimo (ffz), mezzofortepiano (mfp) sunt în același timp și indicații de articulare*; rinforzando* (rf, rfz, rinf.), care indică un crescendo* energic și rapid, pe o singură notă sau pe un fragment muzical scurt, uneori apare și ca sin. cu sforzato, iar calando*, deficiendo, morendo* și smorzando* sunt indicații comune dinamicii și agogii*. Există și numeroase indicații de tehnică instr. cu univoce implicații dinamice: organo pleno*, sotto voce* con surdino, una corda* tutte le corde etc.
DINÁMIC, -Ă adj. (cf. fr. dynamique, it. dinamico): în sintagmele accent dinamic și reflexiv dinamic (v.).
-DINAMIC „activ, energic, puternic”. ◊ gr. dynamikos „relativ la forță” > fr. -dynamique, engl. -dynamic, it. -dinamico > rom. -dinamic.

dinamic dex

Intrare: dinamic (adj.)
dinamic adj. adjectiv
Intrare: dinamo-electric
dinamo-electric adjectiv
electric adjectiv
dinamic adj. adjectiv
Intrare: dinamic (suf.)
dinamic suf.