Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru dimorfism

dimorf├şsm sn [At: MARIAN, PR. 28/29 / E: fr dimorphisme] 1 Proprietate a unei substan╚Ťe de a cristaliza ├«n dou─â forme diferite. 2 Existen╚Ťa a dou─â forme distincte la una ╚Öi aceea╚Öi specie (├«n func╚Ťie de sex, de sezon etc.) Si: (rar) dimorfie. modificat─â
DIMORF├ŹSM s. n. 1. Proprietate a unei substan╚Ťe de a cristaliza ├«n dou─â forme deosebite. 2. Existen╚Ťa a dou─â forme distincte la una ╚Öi aceea╚Öi specie de animale sau de vegetale (├«n func╚Ťie de sex, de sezon etc.). ÔÇô Din fr. dimorphisme.
DIMORF├ŹSM s. n. 1. Proprietate a unei substan╚Ťe de a cristaliza ├«n dou─â forme deosebite. 2. Existen╚Ťa a dou─â forme distincte la una ╚Öi aceea╚Öi specie de animale sau de vegetale (├«n func╚Ťie de sex, de sezon etc.). ÔÇô Din fr. dimorphisme.
DIMORF├ŹSM s. n. 1. Proprietatea unor minerale sau a unor substan╚Ťe cu aceea╚Öi compozi╚Ťie chimic─â de a cristaliza ├«n dou─â forme diferite. 2. Existen╚Ťa a dou─â forme specifice distincte la una ╚Öi aceea╚Öi specie de animale sau de vegetale.
dimorf├şsm s. n.
dimorf├şsm s. n.
DIMORF├ŹSM s.n. 1. ├Änsu╚Öire pe care o au unele substan╚Ťe chimice sau unele minerale de a cristaliza ├«n dou─â forme diferite. 2. Existen╚Ťa la aceea╚Öi specie animal─â sau vegetal─â a dou─â forme specifice distincte. [< fr. dimorphisme, cf. gr. dis ÔÇô dublu, morphe ÔÇô form─â].
DIMORF├ŹSM s. n. 1. ├«nsu╚Öire a unor substan╚Ťe sau minerale de a cristaliza ├«n dou─â forme diferite. 2. (biol.) prezen╚Ťa ├«n aceea╚Öi specie a unor caractere distincte, proprii celor dou─â sexe. (< fr. dimorphisme)
DIMORF├ŹSM n. 1) biol. Existen╚Ťa a dou─â tipuri structurale la aceea╚Öi specie de animale sau de vegetale. 2) chim. Proprietate a unor substan╚Ťe de a cristaliza ├«n dou─â forme deosebite. /<fr. dimorphisme
* dimorf├şzm n., pl. e. Calitatea de a fi dimorf.

Dimorfism dex online | sinonim

Dimorfism definitie

Intrare: dimorfism
dimorfism substantiv neutru