Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru diminutiva

diminut├şv, ~─â [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (├«nv) dem~ / E: fr diminutif, lat diminutivus] 1-2 sn, a (Parte de vorbire) care se formeaz─â cu un afix ╚Öi care arat─â c─â obiectele, fiin╚Ťele sau ├«nsu╚Öirile denumite sunt considerate (├«n mod real sau afectiv) mai mici dec├ót cele exprimate de cuv├óntul de baz─â. 3 sn Scurtare familiar─â a unui nume de persoan─â. 4 sn (Pex) Nume de persoan─â format cu un sufix diminutival (1). 5 a (Rar) Care mic╚Öoreaz─â.
diminutiv├í [At: ARGHEZI, S. IX, 125 / Pzi: ~v├ęz / E: diminutiv + -a] (Grm) 1 vt A forma diminutive (1) Si: (rar) a diminutiviza (1). 2 vr A se transforma ├«n diminutiv (1) Si: (rar) a se diminutiviza (2).
DIMINUT├ŹV, -─é, diminutivi, -e, adj., s. n. (Cuv├ónt) derivat cu ajutorul unui sufix prin care se denumesc fiin╚Ťe, obiecte etc. considerate (├«n mod real sau afectiv) mai mici dec├ót cele exprimate de cuv├óntul de baz─â. ÔÇô Din fr. diminutif.
DIMINUTIV├ü, diminutivez, vb. I. Tranz. (Lingv.) A face s─â devin─â diminutiv, a forma diminutive. ÔÇô Din fr. diminutiver.
DIMINUT├ŹV, -─é, diminutivi, -e, adj., s. n. (Substantiv, propriu sau comun, adjectiv sau, rar, alt─â parte de vorbire) care se formeaz─â cu ajutorul unui afix prin care se arat─â c─â obiectele, fiin╚Ťele, ├«nsu╚Öirile etc. denumite sunt considerate (├«n mod real sau afectiv) mai mici dec├ót cele exprimate de cuv├óntul de baz─â. ÔÇô Din fr. diminutif.
DIMINUTIV├ü, diminutivez, vb. I. Tranz. (Lingv.) A face s─â devin─â diminutiv, a forma diminutive. ÔÇô Din fr. diminutiver.
DIMINUT├ŹV2, -─é, diminutivi, -e, adj. (Despre cuvinte ╚Öi despre nume de persoan─â) Derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. Ea admir─â numele diminutiv at├«t de potrivit al Hor─âicelului. IBR─éILEANU, A. 158.
DIMINUT├ŹV1, diminutive, s. n. 1. Cuv├«nt derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. ┬źP─âh─ârel┬╗ ╚Öi ┬źp─âh─âru╚Ť┬╗ s├«nt diminutive ale lui ┬źpahar┬╗. ┬źGazet─âra╚Ö┬╗ este diminutivul cu sens depreciativ al lui ┬źgazetar┬╗. Ôľş ┬ź╚Ü├«╚Ťac─â┬╗ e diminutiv, adic─â alintare a vorbei ╚Ťa╚Ť─â. SADOVEANU, N. F. 6. 2. Nume de persoan─â format cu un sufix diminutival sau prescurtare familiar─â ╚Öi alint─âtoare a unui nume de persoan─â. ┬źIonu╚Ť┬╗, ┬źPetri╚Öor┬╗, ┬źMarinic─â┬╗ s├«nt diminutive ale numelor ┬źIon┬╗, ┬źPetru┬╗, ┬źMarin┬╗. Ôľş Gic─â... ├«╚Öi cultivase acest diminutiv familiar. C. PETRESCU, C. V. 101. Ce va s─â zic─â Sa╚Öa? Ivan, sluga mea, ├«mi spuse c─â e diminutivul din Alexandra. NEGRUZZI, S. I 59.
diminut├şv1 adj. m., pl. diminut├şvi; f. diminut├şv─â, pl. diminut├şve
diminut├şv2 s. n., pl. diminut├şve
diminut├şv adj. m., pl. diminut├şvi; f. sg. diminut├şv─â, pl. diminut├şve
diminut├şv s. n., pl. diminut├şve
diminutiv├í vb., ind. prez.1 sg. diminutiv├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. diminutive├íz─â
Diminutiv Ôëá augmentativ
DIMINUT├ŹV, -─é adj. 1. (Rar) Care mic╚Öoreaz─â, scade. 2. Derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. // s.n. 1. Cuv├ónt (de obicei derivat printr-un sufix) care exprim─â ├«n general o mic╚Öorare a sensului no╚Ťiunii exprimate de cuv├óntul de baz─â, ad─âug├óndu-i uneori o nuan╚Ť─â afectiv─â sau peiorativ─â. 2. Scurtare familiar─â a unui nume de persoan─â; nume de persoan─â format cu un sufix diminutival. [Cf. fr. diminutif, lat. deminutivus].
DIMINUT├ŹV, -─é I. s. n. 1. cuv├ónt derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. 2. element distinctiv (al unui produs). 3. abreviere. II. adj. care folose╚Öte exagerat diminutivele. (< fr. diminutif, lat. diminutivus)
DIMINUTIVÁ vb. tr. a deriva cu ajutorul sufixelor diminutivale. (< fr. diminutiver)
DIMINUT├ŹV ~e n. Cuv├ónt, format de obicei printr-un sufix, care exprim─â ideea de mai mic, ├«nso╚Ťit─â uneori de o nuan╚Ť─â afectiv─â sau peiorativ─â. /<fr. diminutif
diminutiv a. Gram. sufix care mic╚Öoreaz─â sensul vorbelor: c─âs-u╚Ť─â, fet-i╚Ť─â. ÔĽĹ n. vorb─â prov─âzut─â cu acest sufix: poezia popular─â abund─â ├«n diminutive.
* diminutiv ╚Öi de-, -─â adj. (lat. de- ╚Öi diminutivus; fr. diminutif, it. diminutivo. V. diminuez, minut, m─ârunt). Gram. Se zice despre cuvintele care, ├«n semn de ─şubire or─ş dispre╚Ť, mic╚Öoreaz─â ide─şa cuv├«ntulu─ş din care se deriv─â, ca: cal, c─âlu╚Ť; Jidan, Jid─âna╚Ö. S.n. Un diminutiv. Care arat─â mic╚Öorarea: sufix diminutiv (╚Öi diminutival). V. augmentativ.
diminut├şv ÔÖŽ 1. s. n. Element numeric distinctiv ÔŚŐ ÔÇ×Doctorul B.S. arat─â un buletin de analiz─â ie╚Öit de la laborator, ├«n care se demonstreaz─â negru pe alb c─â dou─â ╚Öarje de ┬źSupco┬╗ (fidea cu pui) av├ónd diminutivul de fabrica╚Ťie 25 B3 ╚Öi 26 B3 ÔÇô au ÔÇô conform expresiei ├«n vigoare ÔÇô propriet─â╚Ťi organoleptice modificate.ÔÇŁ R.l. 14 IV 73 p. 2. ÔÖŽ 2. s. n. 1995 Abreviere, prescurtare v. Radu. ÔÖŽ 3. adj. 1978 Care folose╚Öte exagerat diminutivele v. feti╚Ťoas─â (formal din fr. diminutif; DN, DEX, DN3 ÔÇô alte sensuri)
DIMINUT├ŹV s. n. (cf. fr. diminutif, lat. deminutivus < deminutus < deminuere ÔÇ×mic╚ÖoraÔÇŁ): cuv├ónt derivat cu ajutorul unui sufix diminutival, care exprim─â ideea de micime a obiectului sau a ├«nsu╚Öirii (├«n raport cu termenul de baz─â sau cu ├«nsu╚Öirea acestuia) ╚Öi o nuan╚Ť─â afectiv─â. Astfel: copila╚Ö ├«n raport cu copil, feti╚Ť─â ├«n raport cu fat─â, m─ârgic─â ├«n raport cu m─ârgea, g├ónd─âcel ├«n raport cu g├óndac, berbecu╚Ť ├«n raport cu berbec, br─âdu╚Ť ├«n raport cu brad, pomi╚Öor ├«n raport cu pom, frumu╚Öel ├«n raport cu frumos, bunicic─â ├«n raport cu bun─â, Ionu╚Ť ├«n raport cu Ion, Irinel ├«n raport cu Irina etc.
diminutiv (fr. diminutif ÔÇ×care mic╚Öoreaz─â)ÔÇŁ, orice cuv├ónt de natur─â nominal─â sau adverbial─â, format cu ajutorul unui sufix special (diminutival), pentru a ar─âta c─â lucrul sau fiin╚Ťa denumit─â ÔÇô ca interlocutor ├«ntr-un dialog sau la care ne referim ÔÇô este v─âzut─â de vorbitor, ├«n mod real sau fictiv, mai mic─â dec├ót celelalte sau dec├ót e ├«n realitate: gr─âdini╚Ť─â, feti╚Ť─â, floricele, ani╚Öori, ├«ncetinel (A). D. nominal (substantival, adjectival) sau adverbial exprim─â nu numai subdimensionarea obiectului sau ac╚Ťiunii, ci ╚Öi ├«ndulcirea imaginii obiectului (├«nsufle╚Ťit ori ne├«nsufle╚Ťit) prin care poate comunica, de obicei, sentimentul alint─ârii, numit cu un termen consacrat hipocoristic. ├Äntrebuin╚Ťat cu o semnifica╚Ťie ├«n plus fa╚Ť─â de sensul s─âu obiectiv (subdimensionarea obiectului), d. este o figur─â de stil. Ca figur─â de stil, func╚Ťia esen╚Ťial─â a d. este exprimarea unei atitudini estetice a vorbitorului fa╚Ť─â de obiectul diminutivat, pentru c─â d. este sim╚Ťit ╚Öi ca o expresie ÔÇ×frumoas─âÔÇŁ. A╚Öa, de exemplu, ├«n b─âdi╚Ť─â, fata din popor vede nu un iubit mai mic dec├ót ar putea s─â fie, ci un fl─âc─âu frumos. Aceea╚Öi situa╚Ťie o are ╚Öi perechea feminin─â a termenului, adic─â m├óndru╚Ť─â ÔÇô de╚Öi ├«n cazul acestui termen s-ar putea presupune c─â el exprim─â ╚Öi preferin╚Ťa b─ârba╚Ťilor pentru tipul ÔÇ×mignonÔÇŁ al femeii (ÔÇ×dr─âgu╚Ť, delicatÔÇŁ, DEX). Ca figur─â de stil. d. poate fi clasificat dup─â cum urmeaz─â: d. hipocoristic: copila╚Ö, feti╚Ť─â, b─ârb─â╚Ťel; d. ironic: sold─â╚Ťel, profesora╚Ö; d. eufemistic: c├ónd atenueaz─â expresia unei ├«nsu╚Öiri, fie cu accent hipocoristic: prostu╚Ťule, fie direct, ca diminutiv pur ╚Öi simplu: ÔÇ×e cam prostu╚Ť, s─âr─âcu╚Ťul de elÔÇŁ; d. hipalag─â, c├ónd vorbitorul proiecteaz─â ├«nsu╚Öirea diminutival─â a copilului asupra unui obiect care ├«l intereseaz─â pe copil (un gen de muta╚Ťie psihologic─â subiect Ôćĺ obiect): ÔÇ×s─â bea copilul un l─âptic?ÔÇŁ ÔÇ×vrei, pui╚Öor, s─â bei api╚Ť─â?ÔÇŁ; d. sarcastic: ÔÇ×mi-a f─âcut o trebu╚Öoar─â, tic─âlosul, pe care n-o s-o uitÔÇŁ; d. hiperbol─â: ÔÇ×a muncit, s─ârmanul, toat─â ziulica!ÔÇŁ; d. patetic: ÔÇ×vai! ce-a mai pl├óns, s─ârm─ânica!ÔÇŁ
hipalaga diminutivului v. diminutivul.

Diminutiva dex online | sinonim

Diminutiva definitie

Intrare: diminutiv
diminutiv adjectiv substantiv neutru
Intrare: diminutiva
diminutiva verb grupa I conjugarea a II-a