DIMINUTÍV¹, diminutive, s. n. 1. Cuvînt derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. «Păhărel» și «păhăruț» sînt diminutive ale lui «pahar». «Gazetăraș» este diminutivul cu sens depreciativ al lui «gazetar». ▭ «Țîțacă» e diminutiv, adică alintare a vorbei țață. SADOVEANU, N. F. 6. 2. Nume de persoană format cu un sufix diminutival sau prescurtare familiară și alintătoare a unui nume de persoană. «Ionuț», «Petrișor», «Marinică» sînt diminutive ale numelor «Ion», «Petru», «Marin». ▭ Gică... își cultivase acest diminutiv familiar. C. PETRESCU, C. V. 101. Ce va să zică Sașa? Ivan, sluga mea, îmi spuse că e diminutivul din Alexandra. NEGRUZZI, S. I 59.