diminua definitie

16 definiții pentru diminua

diminuá [At: PROT. – POP., / P: ~nu-a / V: (rar) ~uí, deminuí / Pzi: ~uéz / E: fr diminuer, lat diminuere] 1-2 vtr A face să devină sau a deveni mai mic ca dimensiuni Si: a (se) mici, a (se) micșora, a (se) reduce. 3-4 vtr A face să devină sau a deveni mai mic cantitativ Si: a (se) mici, a (se) micșora, a (se) slăbi. 5-6 vtr A deveni sau a face să devină mai puțin util, valoros, important etc. 7-8 vtr A decădea sau a face să decadă ca prestigiu. 9 vt (Rar) A diminutiva.
DIMINUÁ, diminuez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni mai mic (din punct de vedere cantitativ, calitativ, intensiv etc.); a (se) micșora, a scădea. [Pr.: -nu-a] – Din fr. diminuer, lat. diminuere.
DIMINUÁ, diminuez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni mai mic (din punct de vedere cantitativ, calitativ, intensiv etc.); a (se) micșora, a scădea. [Pr.: -nu-a] – Din fr. diminuer, lat. diminuere.
DIMINUÁ, diminuez, vb. I. Tranz. A micșora, a împuțina, a scădea, a face să descrească. Opera dramatică a lui Caragiale, a cărei valoare fusese diminuată și pentru care autorul în timpul vieții sale a fost hulit... a devenit acum o comoară din care se împărtășesc și alte popoare. V. ROM. ianuarie 1952, 225. Societatea viitoare va accentua rolul iubirii, nu-l va diminua. CAMIL PETRESCU, T. III 324. – Pronunțat: -nu-a.
diminuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 diminueáză; conj. prez. 3 să diminuéze (-nu-e-); ger. diminuấnd (-nu-ând)
diminuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. diminuéz; 3 sg. și pl. diminueáză; conj. prez. 3 sg. și pl. diminuéze (sil. -nu-e-); ger. diminuând (sil. -nu-ând)
DIMINUÁ vb. 1. v. reduce. 2. a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) ușura. (S-a ~ încărcătura unei corăbii.) 3. v. atenua. 4. v. scădea.
A diminua ≠ a amplifica, a augmenta, a mări
A se diminua ≠ a se intensifica, a exagera, a (se) majora, a (se) mări
DIMINUÁ vb. I. tr., refl. A (se) micșora, a descrește, a scădea. [Pron. -nu-a, p.i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uând. / cf. lat. diminuere, fr. diminuer].
DIMINUÁ vb. tr., refl. a (se) micșora, a scădea, a (se) atenua. (< fr. diminuer, lat. diminuere)
A DIMINUÁ ~éz tranz. A face să se diminueze; a micșora; a reduce; a împuțina; a scădea; a descrește. [Sil. -nu-a] /<fr. diminuer, lat. diminuere
A SE DIMINUÁ se ~eáză intranz. A deveni mai mic la număr, dimensiune sau intensitate; a se micșora; a se împuțina; a scădea; a se reduce; a descrește. [Sil. -nu-a] /<fr. diminuer, lat. diminuere
diminuà v. a micșora, a scădea.
* diminuéz v. tr. (fr. diminuer, d. lat. di-minúere, -minútum. V. minus, minut, minor, mărunt). Micșorez. V. intr. Scad, descresc. V. măresc, augmentez, sporesc.
DIMINUA vb. 1. a descrește, a (se) împuțina, a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea, (înv.) a (se) puțina. (Numărul lor s-a ~ simțitor.) 2. a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) ușura. (S-a ~ încărcătura unei corăbii.) 3. a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~.) 4. a scădea, (înv. și pop.) a micșora, (fig.) a știrbi. (Nu i-a ~ cu nimic prestigiul.)

diminua dex

Intrare: diminua
diminua verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -nu-a